Este suficient să facem apel la cutia cu amintiri pentru a găsi nenumărate situații care pot confirma substanța adagiului de mai sus. Fiecare dintre noi își poate aminti cazuri în care a existat o abundență de comunicare verbală fie din partea noastră, fie a interlocutorilor noștri.

Din noianul tipurilor de complexe și frustrări, aici doresc să surprind câteva aspecte legate de cele de natură profesională. În activitatea profesională a oricăruia dintre noi pot fi întâlnite persoane complexate sau frustrate, care se manifestă necorespunzător, cu riscul producerii unor consecințe asupra celor în cauză sau asupra celorlalți.

Pentru lumea fizică există o măsură a tuturor lucrurilor, dar pentru lumea imaterială (spirituală) adevărata măsură este lipsa (fixării unei) măsuri(i)

Unii dintre cei care ajung la putere, indi¬ferent de domeniul în care exercită astfel de prero¬gative, îşi schimbă în mod negativ comportamentul, uneori fiind chiar de nerecunoscut. Această boală socială are un nume: beţia puterii.

Auzim, deseori, expresii de tipul: victime cola¬terale, pierderi inevitabile, erori scuzabile, efecte neimputabile ş.a. Prin aceste sintagme, cei care au vizat obţinerea unor scopuri, considerate de inte¬res public, dar prin modalităţi care îndeobşte nu le fac cinste, de fapt încearcă îndulcirea situaţiei.

În cazurile în care iniţiativa legislativă provine din interiorul forului legislativ, se aplică proce-durile stabilite de acesta. Dar şi în aceste cazuri, cei care fac propunerile, ce ulterior se transformă în legi, nu rareori apelează, pentru redactarea conţinutului normelor juridice, la persoane de specialitate.

Teoretic, democraţia este o formă de orga¬ni¬zare a statului (regim politic) în care puterea este exercitată de popor. Democraţia, ca instituţie po¬litică (a se citi concept), se află în inter¬de-pendenţă cu un alt concept, foarte important, statul de drept.

Instituţiile şi autorităţile publice sunt precum pădurile, deoarece, în interiorul acestora, pe lângă oamenii cinstiţi, se găsesc şi ticăloşi, la fel cum pădurile au uscăturile lor.

M am născut într o zonă rurală, unde era larg răspândit obiceiul ca bunicii să se ocupe de creşterea nepoţilor . Pentru spulbera orice interpretare, fac precizarea că şi pă¬rinţii mei au avut locul lor esenţial în creşterea şi instruirea mea, dar aici nu analizez acest aspect.

Dacă nu putem imprima urme mari cu prilejul trecerii prin viață, să nu uităm că este în spiritul ființei umane săfacă eforturi serioase pentru a lăsa totuși ceva posterității, prin transmiterea mai departe a genelor noastre.