Persoanele care se autovictimizează și-au dezvoltat un antidot social: autocompătimirea. Aceștia caută și găsesc vinovați pentru situația în care se află, iar apoi își plâng de milă, cunoscând faptul că, în această manieră, crește șansa de a atrage atenția celor din jur pentru a fi băgați în seamă și ajutați. În această modalitate ei se hrănesc prin autocompătimire.

Măreția scopului, la realizarea căruia vrea să contribuie, este pentru omul contemporan preferabilă recompensei și fricii de sancțiune, care pălesc la umbra splendorii generate de importanța obiectivului urmărit.

Orice om are dreptul să meargă pe traseul turmei sale, dar nivelul său social foarte probabil va fi unul similar cu cel mediu al grupului din care face parte.

Izvorul progresului îl constituie bârfa, exersată încă din vremea omului primitiv, atunci când stătea împreună cu ceilalți din ceata lui în jurul focului.

Din perspectivă juridică, spălarea banilor este operațiunea prin care bunurile provenite din infracțiuni sunt introduse în circuitul economic pentru a se crea aparența de origine licită. Iar din punct de vedere economic, spălarea banilor este o manifestare a economiei informale (ascunse, nevăzute, subterane).

Cu cât gonim mai tare prin viață, cu atât mai mult ne rămân sufletul și spiritul în urmă.

Fericirea nu este destinația, ci este chiar drumul; întreg drumul sau ce mai rămâne după ce ne-am dat seama de acest lucru.

Super inteligența trebuie dezvoltată pentru a se afla numai în slujba unor idealuri etice larg împărtășite și în beneficiul întregii omeniri, nu doar al unui stat sau al unei organizații.

Pericolul iminent al IA constă în impredictibilitatea extraordinară a consecințelor pe care aceasta le va produce în societate. Cu alte cuvinte, primejdia vine din aceea că toate opțiunile sunt pe masă și nu există garanții că cele pozitive vor triumfa, dacă vom asista la un pas foarte mare (desprindere, salt) în domeniul inteligenței artificiale.

Plecând de la ideea că este important ca oamenii să tragă toate învățămintele furnizate de istorie și să nu-i uite pe Hitler, Stalin sau alți ticăloși care s-au perindat pe scena societății, constat că uneori suferim de un soi de ablepsie (orbire) în ceea ce privește pericolele asociate obiectivelor urmărite.