Avocatul nu poate fi echivalat în niciun caz cu avocatul diavolului, ci este pur și simplu advocatus, adică profesionistul care sprijină sau consiliază pe cei aflați în dificultate juridică fie în calitate de petenți, fie de intimați sau pe cei care au alte probleme de natură juridică.

Fiind creație a omului, legile sunt naturalmente imperfecte și sunt susceptibile de critici, deoarece sunt neclare, lacunare, impredictibile, inegale, inechitabile etc., adică, întru-un cuvânt, sunt nedrepte (deficiente, injuste).

Cei dezamăgiți, persecutați, discriminați sau dezavantajați de administrațiile statale actuale ori de instituțiile publice chemate să transpună în practică legile ar putea spune că, pentru ei, civilizația are valoare nulă, au numai probleme și sunt victime ale unor nedreptăți, precum: ceilalți sunt bogați, ei sunt săraci; ceilalți sunt educați, iar ei au o pregătire precară; în timp ce alții sunt șefi, ei sunt supuși ș.a.

Corupția, abuzul, hărțuirea, amenințarea, șantajul, fraudele și alte fapte de natură ilicită vatămă relațiile sociale intrinseci (din interior), cât și pe cele extrinseci (din exterior, cu partenerii sau autoritățile) întreprinderilor private. Mijloacele de drept penal și extrapenal aflate la îndemâna factorilor cu rol în prevenirea, descoperirea și sancționarea persoanelor care comit fapte ce afectează integritatea companiilor care derulează afaceri private sunt cele prevăzute în legea penală (Codul penal, Codul de procedură penală etc.), dar și în alte acte normative, precum cele din domeniul muncii, fiscal, al societăților etc.

Instituția avocatului trebuie considerată câinele de pază al justiției sau a cincea putere în stat

Demersul mi se pare util, din cel puțin un punct de vedere, respectiv cel al evaluării impactului practic al dispozițiilor legale noi, care au generat reconfigurarea activității avocațiale în România.

AUTOSUFICIENȚA SAU EU ȘTIU MAI BINE!   Nu de puține ori vedem, auzim sau aflăm că specialiștii sunt contraziși de către profani, care pur și simplu le spun direct în față că nu sunt de acord cu ei, întrucât s-au informat despre subiect și adevărul este cel pe care-l îl cunosc ei. Neîncrederea în profesioniști sau chiar respingerea acestora este un fenomen care se află în continuă creștere, accentuându-se în prezent din cauza accesului foarte facil la informații, dar și din alte motive. Neîncrederea în cei cu pregătire atestată în anumite domenii nu trebuie confundată cu îndoiala constructivă, care izvorăște din prudență, și care este într-o oarecare măsură pozitivă. Neîncrederea este, în fapt, mai mult decât simpla îndoială, deoarece aceasta se transformă, din ce în ce mai evident, într-o respingere a ideii de specialist, expert, profesionist etc. Există mai multe cauze ale dezvoltării fenomenului respingerii competenței. Una dintre ele este…

Societatea deschisă a prezentului, cu toate tarele sale, este net superioară societății închise din timpul regimului comunist, astfel că nici ridicarea în slăvi a acestuia și nici autovictimizarea nu au justificare rezonabilă.

Anumite state sunt conduse De guverne competente. Altele de forțe ascunse. Dar sunt și state guvernate de forțe inculte.