Splaiul Unirii nr. 152-154, Sect. 4, București

CUGETĂRI DESPRE LIMBAJ ȘI COMUNICARE

 

1. Despre limbaj

Când vorbești, să nu uiți că cei care te ascultă sunt oameni ca tine și se așteaptă să te comporți ca un om obișnuit”.

În viaţa oamenilor şi a societăţilor, limbajul este factorul cel mai important dintre toate” (Ferdinand de Saussure[1]).

Omul datorează ceea ce a ajuns, în primul rând, limbajului foarte dezvoltat, comparativ cu cel specific celorlalte animale”.

Omul este o ființă gânditoare și bârfitoare”.

Bârfa a fost primul drog consumat de om în cantități nerecomandate și a continuat să aibă același efect adictiv”.

„Omul este o ființă bârfitoare nu pentru că este o fire gânditoare, ci pentru că este prin natura sa o ființă curioasă”.

„Firea bârfitoare a omului este cauza dezvoltării robusteții gândirii și în același timp efectul curiozității sale”.

Pentru bărbații și femeile considerați individual (…) Este mult mai important să știe cine urăște pe cine în ceata lor, cine se culcă cu cine, cine este onest și cine este un șarlatan” (Harari).

Izvorul progresului îl constituie bârfa, exersată încă din vremea omului primitiv, atunci când stătea împreună cu ceilalți din ceata lui în jurul focului”.

Bârfa noastră cea de toate zilele a avut se pare un rol foarte important în devenirea omului, fiind scânteia care a iscat focul cunoașterii”.

Când doi oameni se întâlnesc și au răgazul necesar pentru a comunica, după ce epuizează de pe agendă subiectele serioase, ca la un semn trec la bârfă”.

Vorba dulce mult aduce” (varianta clasică).

„Vorba dulce poate ascunde un gând rău” (varianta cinică).

„Vorba dulce poate produce interlocutorului un gust amar” (varianta vesel-amară).

Vorba dulce mult aduce, dar poate îngrășa sau genera diabet” (varianta veselă).

Uneori, oamenii nu vor să audă adevărul deoarece nu vor să le fie distruse iluziile” (F. Nietzche).

Timpul schimbă toate lucrurile; nu există niciun motiv pentru care limba ar trebui să scape de această lege universală” (Ferdinand de Saussure).

Fără limbaj, gândul este o vagă şi necunoscută nebuloasă (Ferdinand de Saussure)”.

Limitele limbajului meu dau limitele lumii mele” (L. Wittgestein[2]).

Retorica este știință, tehnică și, totodată, artă”.

Documentarea, scrierea și fixarea conținutului unui discurs sunt aspecte esențiale care dau măsura persuasiunii comunicatorului”.

În dezbateri, buna cunoaștere a istoriei e ca o tolbă plină de săgeți” (W. Churchill).

La ce lucrez? Îmi pregătesc remarcile spontane” (W. Churchill).

Atragerea atenției asupra conținutului unui discurs nu trebuie să fie făcută prin cuvinte lingușitoare, măgulitoare sau flatante și, cu atât mai mult, prin laude exagerate sau prin ipocrizii”.

Încheierea comunicării în retorică este desertul, deoarece lasă ultimul gust, iar eventuala neplăcere determinată de cele spuse în final contaminează și gustul a ceea ce s-a spus anterior”.

 

2. Limbajul corpului

Tăcerea este modalitatea autentică a cuvântului” (M. Heidegger).

Tace și face” (cugetare clasică).

Tace și face numai prostii” (varianta completată a cugetării precedente).

Spune-mi cine sunt prietenii tăi și-ți voi spune cine ești” (variantă veche).

Spune-mi cine sunt prietenii tăi căci vreau să te cunosc mai bine” (variantă mai nouă).

Un gest, un zâmbet sau o grimasă pot fi mai clare decât 1000 de cuvinte”.

Limbajul  este specific exprimării orale sau scrise, dar nu se limitează la acestea, ci mai cuprinde ceva cel puțin la fel de important: limbajul corpului”.

În comunicare, tonul (inflexiunile sau intonația vocii) trebuie să varieze, gestica trebuie să fie relativ discretă, iar conținutul discursului trebuie să fie captivant”.

Tonul (nici aici nu avem în vedere peștele cu acest nume) este mai important în comunicare decât cuvintele rostite, deoarece se pare că are o pondere mare (30%-40%) în ceea ce privește succesul transmiterii mesajelor și reușita persuadării”.

Dacă judeci un pește după abilitatea sa de a se cățăra în copac, el va trăi toată viața cu impresia că e un prost” (A. Einstein).

Non multa, sed multum” (multe nu spun mai mult sau multe nu înseamnă mai mult).

Nu mult și prost, ci puțin și bine” (proverb popular).

Nu mult și prost, ci puțin și fără rost” (variantă apărută în scop estetic).

Non nova sed nove” (nu este vorba despre lucruri noi, ci despre o prezentare a acestora în altă formă).

Nimic nou sub soare” (variantă sobră a cugetării următoare).

Aceeași Mărie cu altă pălărie” (variantă veselă a cugetării anterioare).

Verba volant, scripta manent” (vorbele zboară, scrisul rămâne).

O calitate a oratorului, care se poate manifesta în situații imprevizibile, este spontaneitatea”.

Comunicatorul trebuie să urmărească atât transmiterea într-o modalitate accesibilă a datelor relevante, cât și furnizarea unor răspunsuri la posibilele întrebări ale interlocutorului”.

Tăcerea, însoțită de un limbaj al corpului grăitor, poate fi utilă și convingătoare în situații specifice”.

Tăcerea e de aur” (proverb popular),

Dacă tăceai, filosof rămâneai” (proverb popular).

Cine tace nu poate fi contrazis” (F. Bacon).

E mai bine să taci și să fii luat de prost, decât să vorbești și să confirmi că ești” (A. Lincoln).

Despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie să se tacă” (L. Wittgenstein).

Una dintre primele mele amintiri din copilărie e că mă enerva teribil să-mi vorbească cineva și eu să nu înțeleg” (A. Lincoln).

Dacă vrei respect, începe cu respectul față de ceilalți”.

Comportamentul comunicatorului trebuie să reflecte un echilibru sub aspectul modului cum acesta se mișcă în spațiul în care se află”.

Prima și ultima impresie contează”.

Prima impresie contează, dacă ultima nu a fost un eșec” (variantă îmbunătățită a proverbului anterior).

Prima impresie contează, dacă și ultima este pozitivă; în caz contrar, în cea mai fericită ipoteză prima impresie devine nerelvantă”.

 

[1] Ferdinand de Saussure (n.1857-d.1913).

[2] L. Wittgestein (n.1889-d.1951).

Adauga un comentariu