All for Joomla All for Webmasters
Splaiul Unirii nr. 152-154, Sect. 4, București

DIN NOU DESPRE INCIDENȚA PRINCIPIULUI NE BIS IN IDEM RELATIV LA NEÎNDEPLINIREA OBLIGAȚIILOR FISCALE, DACĂ ACEASTA ÎMBRACĂ ȘI HAINA UNEI INFRACȚIUNI. EFECTELE JURIDICE PRODUSE ÎN CAZUL CONSTATĂRII INCIDENȚEI PRINCIPIULUI NE BIS IN IDEM

 

1. Introducere

În data de 15 iunie 2017 am publicat articolul Incidența principiului ne bis in idem relativ la neîndeplinirea obligațiilor fiscale, dacă aceasta îmbracă și haina unei infracțiuni[1], în urma căreia am primit mai multe mesaje și comentarii. Printre cei care au reacționat la acest articol se numără și Doamna M. Mazilu-Babel, care a ridicat mai multe probleme de drept foarte interesante, asupra cărora ne vom îndrepta atenția în cele ce succed. În esență, chestiunile juridice invocate orbitează în jurul întrebării: Care sunt efectele juridice ale constatării incidenței principiului ne bis in idem într-o cauză pendinte?

După cum se cunoaște, ne bis in idem este regula de drept ce constă în interdicția inițierii unui proces penal, dacă împotriva unei persoane anterior a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă de absolvire, de condamnare, de renunțare la pedeapsă sau de amânare a aplicării pedepsei pentru aceeași faptă.

Analizând amenzile contravenționale reglementate de Codul de procedură fiscală, care sunt relativ severe, și situația în care penalitatea aplicată de organele fiscale este de 100% din debit sau superioară acestuia, în materialul disponibil prin acesarea adresei din nota de subsol am susținut teza potrivit căreia criteriul (CEDO) privind scopul și severitatea sancțiunii impune includerea penalităților și amenzilor contravenționale în categoria pedepselor, astfel că, în astfel de cazuri, se încalcă principiul ne bis in idem.

 

2. Analiza efectelor juridice concrete ale incidenței principiului ne bis in idem

A. Enunțarea problemelor de drept

In concreto, dacă într-o cauză penală pendinte se constată că persoana împotriva căreia a fost pusă în mișcare acțiunea penală a fost sancționată definitiv anterior, în cadrul unei proceduri administrativ-fiscale, apar mai multe chestiuni juridice care trebuie să primească răspuns, dintre care menționăm:

– poate fi pusă în mișcare acțiunea penală dacă, anterior acestui act, se constată aplicarea principiului ne bis in idem;

– care este soluția dacă, în faza de urmărire penală, după punerea în mișcare a acțiunii penale, se constată incidența principiului ne bis in idem;

– care este soluția în ipoteza în care se constată incidența principiului ne bis in idem după sesizarea instanței, în faza de cameră preliminară;

– care este soluția în ipoteza în care se constată incidența principiului ne bis in idem după începerea judecății.

B. Efectele constatării incidenței ne bis in idem în faza urmăririi penale

a. Constatarea anterioară punerii în mișcare a acțiunii penale

Dacă anterior punerii în mișcare a acțiunii penale se constată că, față de persoana împotriva căreia procurorul dorește să inițieze acțiunea penală, există o hotărâre definitivă având ca obiect aceeași faptă (în sensul CEDO), procurorul va dispune clasarea, în conformitate cu dispozițiile art. 315 (1) lit b) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. i) C. proc. pen.

b. Constatarea ulterioară punerii în mișcare a acțiunii penale

În ipoteza în care ulterior punerii în mișcare a acțiunii penale, dar anterior sesizării instanței prin rechizitoriu, se constată că, față de persoana împotriva căreia aceasta a fost pusă în mișcare, s-a pronunțat o hotărâre definitivă având ca obiect aceeași faptă (în sensul CEDO), procurorul va da dispune clasarea, în conformitate cu prevederile art. 315 (1) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. i) C. proc. pen.

 

C. Efectele constatării incidenței ne bis in idem în faza camerei preliminare

Care este soluția în cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată că acțiunea penală a fost pusă în mișcare sau continuată cu nerespectarea principiului ne bis in idem? Sau, altfel adresată întrebarea: Poate judecătorul de cameră preliminară să dispună încetarea procesului penal, dacă ajunge la concluzia că în cauză sunt îndeplinite condițiile principiului ne bis in idem?

Dacă plecăm de la dispozițiile art. 346 alin. (2)-(4) C. proc. pen., trebuie să conchidem că există numai două două soluții (tertium non datur) pe care le poate dispune judecătorul de cameră preliminară, și anume:

– începerea judecății;

– restituirea cauzei la parchet.

Într-adevăr, potrivit art. 346 alin. (2) C. proc.: „Dacă respinge cererile şi excepţiile invocate ori ridicate din oficiu, în condiţiile art. 345 alin. (1) şi (2), prin aceeaşi încheiere judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi dispune începerea judecăţii”.

Iar conform art. 346 alin. (3) C. proc. pen.: „Judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă:

a) rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3), dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii;

b) a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale;

c) procurorul solicită restituirea cauzei, în condiţiile art. 345 alin. (3), ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleaşi dispoziţii”.

Concluzia că există numai două soluții – începerea judecății sau restituirea la parchet – este confirmată și de prevederile art. 346 alin. (5), potrivit cărora :”În toate celelalte cazuri în care a constatat neregularităţi ale actului de sesizare, a exclus una sau mai multe probe administrate ori a sancţionat potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecăţii”.

De lege lata, soluția încetării procesului penal pentru temeiul prevăzut în art. 16 alin. (1) lit. i) C. proc. pen. se poate pronunța numai de către judecătorul investit cu funcția judecății, iar nu și de către judecătorul de cameră preliminară.

De lege ferenda, considerăm că ar trebui completate dispozițiile art. 346 C. proc. pen. în sensul lărgirii sferei soluțiilor pe care judecătorul de cameră preliminară le poate dispune. In concreto, art. 346 ar putea fi completat cu un nou alineat (31), având următorul conținut:  „Judecătorul de cameră preliminară dispune încetarea procesului penal, dacă există autoritate de lucru judecat, a intervenit retragerea plângerii sau împăcarea, a decedat inculpatul …..”.

Atât timp cât soluția încetării procesului penal este posibilă în faza judecății, nu este cazul să se aplice jurisprudența CEDO privind principiul ne bis in idem, întrucât există norme de procedură care permit invocarea acestui principiu.

 

D. Efectul constatării incidenței ne bis in idem în faza judecății

Așa cum am văzut indirect mai sus, în faza judecății, efectul produs de principiul ne bis in idem constă în obligația instanței de a dispune încetarea procesului penal, care poate fi adoptată în orice etapă a procesului penal, inclusiv în exercitarea unor căi extraordinare de atac (dacă sunt îndpelinite condițiile speciale prevăzute de lege).

 

 

[1] Pentru conținutul acestui articol, a se vedea www.htcp.eu.

Adauga un comentariu