All for Joomla All for Webmasters
Splaiul Unirii nr. 152-154, Sect. 4, București

INFRACŢIUNEA PREVĂZUTĂ DE ART. 5 DIN LEGEA NR. 143/2000 – PUNEREA LA DISPOZIŢIE A UNUI SPAŢIU PENTRU CONSUMUL DE DROGURI

 

1. Conţinutul textului incriminator

Conform art. 5 din Legea nr. 143/2000: „Punerea la dispoziţie, cu ştiinţă, cu orice titlu, a unei locuinţe sau a unui local ori a oricărui alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi„.

 

2. Latura obiectivă

A. Elementul material

Elementul material al infracţiuni constă în punerea la dispoziţie, cu ştiinţă, cu orice titlu, a unui local, a unei locuinţe sau a oricărui alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri.

Punerea la dispoziţie a unui local, locuinţă sau a oricărui loc amenajat înseamnă oferirea unui asemenea spaţiu unor persoane spre a-l folosi în vederea consumului ilicit de droguri în colectiv. Nu are, însă, importanţă câte persoane sunt surprinse în concret în spaţiul pus la dispoziţie. Punerea la dispoziţie a spaţiului poate fi gratuită sau contra cost.

Folosirea spaţiilor în scopul consumului de droguri poate fi urmărită sau dorită de însuşi stăpânul localului, locuinţei sau locului amenajat sau poate să fie numai tolerată de el.

Tolerarea consumului ilicit de droguri constă în permisiunea sau acceptarea acestei activităţi în spaţiile menţionate în conţinutul legal al infracţiunii.

Pentru existenţa infracţiunii, în modalitatea punerii la dispoziţie sau a tolerării consumului ilicit de droguri într-un spaţiu amenajat, este necesară condiţia ca în spaţiul respectiv să se întâlnească mai multe persoane. Întâlnirile întâmplătoare, la care participă constant două sau trei persoane determinate, nu satisfac condiţia. În schimb, nu are importanţă dacă localul sau locuinţa sunt sau nu special amenajate pentru consumul de droguri şi dacă se plăteşte sau nu intrarea.

O altă cerinţă este aceea ca persoanele cărora li se oferă spaţiile pentru întâlnire să fie consumatori care nu au dreptul de a consuma droguri. De pildă, au dreptul de a consuma droguri bolnavii cărora medici le-au prescris medicamente care figurează în tabelele I-III ale Legii nr. 143/2000.

Pentru existenţa infracţiunii prevăzute în art. 5 din Legea nr. 143/2000, condiţia ca în locul unde se consumă ilicit droguri să aibă acces publicul nu se referă la locuinţe. De asemenea, în practica judiciară s-a reţinut că realizarea conţinutului infracţiunii nu este condiţionată de numărul persoanelor cărora locuinţa li se pune la dispoziţie în acest scop sau în care este tolerat consumul ilicit de droguri[2].

Fiind de acord cu această opinie, arătăm că cerinţa privitoare la accesul publicului vizează numai locurile amenajate special pentru consumul de droguri, indiferent ce destinaţie anterioară a avut acel spaţiu (de exemplu, locuinţă, sediu de persoană juridică, depozit etc.). Condiţia referitoare la accesul publicului este inutilă în ceea ce priveşte localurile, care prin definiţie sunt accesibile publicului, iar în privinţa locuinţelor dacă în aceste spaţii ar avea acces oricine acestea nu mai pot fi considerate „locuinţe”, adică spaţii în care una sau mai multe persoane îşi desfăşoară viaţa intimă, familială sau privată.

Persoanele care consumă în mod ilicit droguri în locurile avute în vedere de art. 5 din Legea nr. 143/2000 pot avea calitatea de consumatori dependenţi sau consumatoori simpli. Iar persoanele prezente în spaţiile respective nu trebuie să consume toate droguri.

Consumatorii din spaţiile menţionate în art. 5 pot fi traşi şi ei la răspundere penală, dar nu pentru săvârşirea acestei infracţiuni, ci pentru comiterea infracțiunii de deţinere de droguri în vederea consumului propriu sau pentru infracţiunea de trafic de droguri, după caz.

Este posibilă şi situaţia în care persoanele beneficiare a spaţiilor în cauză să nu răspundă penal, dacă nu se probează efectuarea unei activităţi dintre cele prevăzute de lege.

B. Urmarea imediată

Urmarea imediată a infracțiunii prevăzute în art. 5 din Legea nr. 143/2000 constă într-o stare de pericol pentru sănătatea publică şi a consumatorilor, generată de săvârşirea activităţilor incriminate.

C. Legătura de cauzalitate

Legătura de cauzalitate rezultă ex re, adică din executarea integrală a elementului material al laturii obiective.

 

3. Latura subiectivă

Din punct de vedere subiectiv, pentru existenţa infracţiunii prevăzute de art. 5 din Legea nr. 143/2000, trebuie comisă cu intenţie. Intenţia poate fi directă sau indirectă. Expresia „cu ştiinţă” nu poate avea o semnificaţie echivalentă cu intenţia directă, ci una mai extinsă, care acoperă și intenția indirectă, deoarece cunoaşterea vizează acţiunea, iar nu şi rezultatul. Mai mult, şi în cazul intenţiei indirecte făptuitorul prevede rezultatul, dar îi este indiferentă producerea lui.

4. Forme infracţionale

Actele de pregătire şi tentativa nu sunt incriminate.

 

[1] În speţă, s-a arătat că cerinţa ca în locul unde se consumă droguri să aibă acces publicul nu se referă la locuinţe, care, prin destinaţie, nu sunt accesibile publicului, ci sunt locuri private, ocrotite ca atare de lege. Aşa fiind, se constată că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au examinat existenţa elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 5 din Legea nr. 143/2000 în raport cu condiţiile pe care legea nu le prevede şi au ajuns, astfel, la soluţia greşită a achitării inculpatului M.B. pentru această infracţiune. Se reţine, deci, că fapta inculpatului de a permite, cu ştiinţă, inculpatului R.I. să consume ilicit droguri în locuinţa sa întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 5 din Legea nr. 143/2000, motiv pentru care recursul declarat de procuror a fost admis, s-au casat hotărârile atacate şi s-a dispus condamnarea inculpatului potrivit textului de lege menţionat (Î.C.C.J., secţ. pen., dec. nr. 2096/2003, www.scj.ro).

Adauga un comentariu