10 Aug: Există o ciocnire a generațiilor?

Tinerii și, în special, adolescenții, își doresc libertate cât mai mare (cât mai aproape de 100%), un grad de fericire foarte ridicat (cât mai apropiat de maximum) o situație materială bună (medie, spre ridicată) și o realizare profesională acceptabilă (cel puțin medie). În schimb, părinții adolescenților plasează obiectivele lor într-o ordine inversă față de cea a copiilor. În viziunea părinților, realizarea profesională are un loc foarte înalt pe scara obiectivelor, apoi se situează bunăstarea materială, penultimul loc este ocupat de satisfacția spirituală și abia pe ultimul loc este poziționată libertatea. Sigur, și aici apar elemente distinctive evidente, fiecare generație pune accentul pe anumite aspecte ale conținutului valorilor sociale urmărite.

10 Aug: Mașina vieții

Dintr-o anumită perspectivă, putem spune că viața este un autovehicul în mișcare, pe care fiecare dintre noi îl conducem în manieră proprie. Trebuie, însă, să fim atenți atât la ceea ce se întâmplă în fața noastră, fiind indispensabil să privim prin parbriz la drumul ce ni se așterne, dar cu un ochi vigilent este necesar să ne asigurăm că pericolele din spate (trecut) nu ne ajung din urmă. Mersul cu mașina vieții este presărat cu multe evenimente, dintre care pe unele le putem anticipa, iar pe altele nu. Drumul vieții ne oferă priveliști frumoase, relaxante, dar cuprinde și obstacole imprevizibile care pot produce accidente cu urmări grave. Uneori, mersul cu mașia vieții este lin, alteori este cu urcușuri și coborâșuri, uneori este drept, alteori este șerpuit, uneori vântul ne bate în spate, alteori vântul ne suflă în față, dar viața este un traseu pe care, cel puțin parțial, îl putem alege sau desena noi.

09 Aug: Despre povestea curcanului sau irelevanța experienței pentru detectarea apariției improbabilului

Un curcan era hrănit în fiecare zi. Fiecare masă oferită de stăpân i-a întărit convingerea păsării că regula generală a vieții este aceea de a fi hrănită în fiecare zi de către membrii prietenoși ai rasei umane, „care î-i apără interesele”, cum ar spune un politician. Apare, însă, momentul surpriză, în după-amiaza dinaintea Zilei Recunoștinței, când curcanului i se va întâmpla ceva neașteptat. V-a fi ucis de mâna care i-a dat mâncare pentru a fi consumat cu ocazia acestei sărbători.

09 Aug: Amânarea aplicării pedepsei

Amânarea aplicării pedepsei este o modalitate de individualizare a pedepsei ce constă în posibilitatea (facultatea) acordată judecătorului de a stabili o pedeapsă pentru persoana care a comis una sau mai multe infracțiuni, pe care, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, o poate amâna (mai riguros, suspenda) până la împlinirea termenului de supraveghere. Termenul amânare apare ca relativ impropriu, deoarece în limbajul obișnuit acesta ar avea accepțiunea de prorogare, respectiv de aplicare și, implicit, de punere a pedepsei în executare la un moment ulterior, ceea ce înseamnă că în viitor pedeapsa ar trebui să se execute, atât timp cât este amânată aplicarea. În realitate, deși nu este aplicată, pedepasa stabilită este de iure suspendată condiționat, în sensul că nu se va mai aplica în viitor dacă vor fi realizate condițiile stabilite de lege.

08 Aug: Renunțarea la aplicarea pedepsei

Renunţarea la aplicarea pedepsei este facultatea conferită de lege judecătorului de a nu aplica pedeapsa prevăzută de lege, față de o persoană care a săvârșit una sau mai multe infracțiuni, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Altfel spus, judecătorul are abilitarea legală să aprecieze asupra oportunităţii aplicării unei pedepse și să dispună renunțarea la aceasta dacă are încredere în posibilităţile de îndreptare a persoanei care a săvârşit o infracţiune. Renunțarea la aplicarea pedepsei nu este o cauză care înlătură caracterul penal al faptei și nici o modalitate de înlocuire a răspunderii penale cu o răspundere administrativă, deoarece fapta constituie infracțiune, ceea ce înseamnă că are caracter penal, iar sancțiunea aplicată (avertismentul) nu este o sancțiune administrativă.

05 Aug: Individualizarea judiciară a pedepsei. Câteva considerații generale

În opera legiferării şi, ulterior, a aplicării legii penale nu se poate face abstracţie de faptul că anumite categorii de infractori trebuie tratate penalmente în mod diferit. Este vorba, în primul rând, despre infractorii tineri, infractorii primari şi despre cei mai puţin periculoşi. Specificul comun al acestor infractori – periculozitatea scăzută – impune un tratament sau regim sancţionator corespunzător, deoarece ei nu vădesc indicii de incorigibilitate sau antisocialitate acute. În schimb, infractorii cu antecedente penale majore și, în special, recidiviștii, trebuie supuși unui regim sancționator mai aspru, tocmai având în vedere faptul că, în ciuda unei condamnări aceștia au continuat activitatea infracțională, manifestând o antisocialitate accentuată.

02 Aug: Individualizarea pedepsei. Concept și feluri

Individualizarea (personalizarea) pedepselor este operaţiunea prin care pedepsele sunt adaptate la nevoile apărării sociale, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege. Infracţiunile, chiar dacă sunt de aceeași specie, se pot înfăţişa în cele mai diverse moduri, relevând grade diferite de pericol social, iar infractorii pot prezenta, de mai multe ori, o periculozitate socială diferită, deși au comis aceeași infracțiune. Prima formă (operațiune) a individualizării pedepselor o face legiuitorul cu prilejul înscrierii acestora în normele de incriminare, fiind denumită individualizare legală. O altă adaptare a pedepsei o efectuează judecătorul cu ocazia aplicării pedepsei persoanei care a săvârşit infracţiunea. Această formă de individualizare este numită individualizare judiciară sau judecătorească. În fine, o altă operaţiune de adaptare a pedepsei este făcută în timpul executării pedepsei de către administraţia locului de detenţie, care poartă denumirea de individualizare administrativă.

30 Iul: Cum va arăta societatea peste 10-20 de ani?

Fără a fi sub spectrul pesimismului sau în vraja optimismului, plasându-ne într-o zonă realistă, exprimăm punctul de vedere că inteligența artificială este cea mai înaltă formă a imaginației omului, care are toate șansele să fie transpusă în practică într-un viitor previzibil relativ scurt. Efectele inteligenței artificiale sunt, însă, greu de anticipat. Dacă factorii cu rol în reglementare vor adopta reguli care să fixeze într-un cadru adecvat modul de folosire și limitele accesului la inteligența artificială, putem fi încrezători în aportul noilor tehnologii la bunăstarea și fericirea omului. În caz contrar, mi-e teamă că avertismentul lui E. Musk apare ca fiind plauzibil.

26 Iul: Exercitarea unui drept și îndeplinirea unei obligaţii – cauze justificative

Potrivit art. 21 C. pen.: „(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală constând în exercitarea unui drept recunoscut de lege sau în îndeplinirea unei obligaţii impuse de lege, cu respectarea condiţiilor şi limitelor prevăzute de aceasta. (2) Este de asemenea justificată fapta prevăzută de legea penală constând în îndeplinirea unei obligaţii impuse de autoritatea competentă, în forma prevăzută de lege, dacă aceasta nu este în mod vădit ilegală”. Din analiza prevederilor art. 21 C. pen. rezultă că, în realitate, acest text legal reglementează două cauze justificative. Este vorba despre exercitarea unui drept recunoscut de lege și îndeplinirea unei obligații impuse de lege ori de autoritatea competentă.