Cu cât funcția ocupată de o persoană ce nu întrunește calitățile minime specifice funcției este mai înaltă, cu atât daunele sociale produse ca urmare a incompetenței sunt mai grave. Incompetentul cu poziție înaltă face mult mai vizibilă inadecvarea sa, întrucât o funcție sau o activitate importantă este mult mai expusă analizei sau atenției celorlalți oameni.

Observând un evantai larg de situații, se poate constata că există oameni care nu au niciun rol în conturarea vieții lor, au un rol infim în conturarea vieții sau pur și simplu nu pot aduce schimbări esențiale în viața lor. Este cazul celor care suferă de anumite probleme fizice sau psihice ori care sunt constrânși din punct de vedere fizic sau moral. Deși sunt la fel de egali din punct de vedere legal, aici nu pe aceștia îi am în vedere, ci pe cei care, în proporție mai mare sau mai mică, dar în mod esențial, își pot derula firul gemului vieții conform voinței lor, adică pe oamenii care au un liber arbitru satisfăcător.

Deși este dovedit faptul că orice om este diferit față de ceilalți, prin manifestarea instinctului de conservare, majoritatea oamenilor se simt confortabili să facă parte dintr-un grup social și, de regulă, au tendința să-i copieze pe cei din jurul lor sau să aplice în practică ceea ce văd că fac alții. Câți dintre noi nu am cumpărat ceva pentru că am văzut că și alții au cumpărat, câți dintre noi nu am imitat un comportament pe care l-am văzut la alții din grupul nostru, câți dintre noi nu am respectat, fără să ne întrebăm de ce, un obicei al grupului din care facem parte s.a.

Potrivit art. 2801 din Legea nr. 31/1990: „Transmiterea fictivă a părților sociale ori a acțiunilor deținute într-o societate comercială, în scopul săvârșirii unei infracțiuni sau al sustragerii de la urmărirea penală ori în scopul îngreunării acesteia, se pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani”.

Infracțiunile prevăzute în art. 272 din Legea nr. 31/1990 se comit, în calitate de autor sau coautor de către: fondatorul, administratorul, directorul general, directorul, membrul consiliului de supraveghere sau al directoratului ori reprezentantul legal al societății. Pentru calitatea de instigator sau complice nu sunt cerute condiții speciale, astfel că orice persoană care îndeplinește condițiile generale privind angajarea răspunderii penale.

Potrivit art. 271 din Legea nr. 31/1990: „Se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă fondatorul, administratorul, directorul general, directorul, membrul consiliului de supraveghere sau al directoratului ori reprezentantul legal al societății care: a) prezintă, cu rea-credință, în prospectele, rapoartele și comunicările adresate publicului, date neadevărate asupra constituirii societății ori asupra condițiilor economice sau juridice ale acesteia ori ascunde, cu rea-credință, în tot sau în parte, asemenea date; b) prezintă, cu rea-credință, acționarilor/asociaților o situație financiară inexactă sau cu date inexacte asupra condițiilor economice sau juridice ale societății, în vederea ascunderii situației ei reale; c) refuză să pună la dispoziția experților, în cazurile și în condițiile prevăzute la art. 26 și 38, documentele necesare sau îi împiedică, cu rea-credință, să îndeplinească însărcinările primite”.

Cel mai important act normativ, care reglementează materia constituirii, organizării și dizolvării societăților, este Legea nr. 31/1990. Încălcarea nor¬melor legale ce reglementează constituirea, organizarea, modificarea și încetarea activității societăților se poate manifesta în diverse forme, putând atrage, după caz, răspunderea penală, civilă, disciplinară, fiscală etc. Având în vedere realitatea că societățile au o importanță deosebită în domeniul afacerilor, legiuitorul român incriminează anumite fapte de încălcare a normelor prevăzute de Legea nr. 31/1990. Din perspectiva categoriilor de legi penale, Legea nr. 31/1990 este o lege nepenală cu dispoziții penale, având în vedere faptul că, în art. 271-280, art. 280 indice 1 și art. 280 indice 3 din Legea nr. 31/1990, sunt incriminate mai multe fapte prin care sunt încălcate norme juridice privind societățile.

Adaptând definiția profesioniștilor la câmpul activității economice, vom spune că, prin domeniul afacerilor se înțelege activitatea exercitată în cadrul unei întreprinderi cu scop lucrativ (obținerii de profit). Activitățile derulate prin intermediul unei întreprinderi care nu are ca scop obținerea de profit exced domeniului afacerilor. Activitățile non-profit sunt derulate prin organizații (întreprinderi) constitite în scopuri exclusiv sociale (de pildă, asociații, fundații etc.). Plecând de la premisa că grupul de norme care incriminează fapte ce pot fi săvârșite (și) în domeniul afacerilor nu formează o subramură a dreptului penal, deoarece nu există nici măcar o instituție juridică penală care să fie aplicabilă exclusiv domeniului relațiilor de afaceri și nici nu sunt reguli derogatorii privind incidența legii penale în această materie. Însă, consider că se poate vorbi despre dispoziții penale frecvent aplicate în domeniul afacerilor sau de instituții penale care prezintă interes pentru lumea afacerilor.

Faptele aflate în legătură cu domeniul afacerilor, incriminate de legiuitorul român, sunt numeroase. Chiar dacă nu alcătuiesc o subramură veritabilă a dreptului penal, așa cum am văzut, infracţiunile din domeniul afacerilor prezintă anumite particularităţi faţă de celelalte infracţiuni. Potrivit studiului Global Economic Crime Survey, întocmit de PricewaterhouseCoopers (ed. 2016,) criminalitatea economică continuă să fie o problemă serioasă care afectează organizațiile din întreaga lume. Criminalitatea afacerilor prezintă anumite aspecte care o individualizează în sfera criminalităţii generale. Criminalitatea în afaceri este un concept care la noi a devenit realitate după anul 1989, deoarece în perioada anterioară controlul social exercitat de regimul comunist nu permitea iniţiativa privată. Infracţiunile din domeniul afacerilor sunt fapte sociale ilicite care au o multitudine de cauze.

Expresia Drept penal al afacerilor este tot mai des folosită de oamenii de afaceri, în general, și de juriști, în special. Nu încape îndoială că ambele categorii menționate – oamenii de afaceri și juriștii – trebuie să cunoască, în funcție de nevoia domeniului în care activează, anumite elemente de Drept penal al afacerilor. Oamenii de afaceri trebuie să posede un minimum de informații referitoare la dispozițiile legale penale aplicabile în domeniul afacerilor. Îndrăznesc să spun că, deținerea unor cunoștințe din domeniul legislației penale aplicabile materiei afacerilor, este esențială pentru persoanele care conduc afaceri sau care sunt implicate la diferite niveluri în activitatea economică, fie în actul decizional, fie în cel de supraveghere sau control, deoarece există riscul ca activitatea pe care o derulează să intre în coliziune cu legislația penală.