All for Joomla All for Webmasters
Splaiul Unirii nr. 152-154, Sect. 4, București

STOPAJUL LA SURSĂ – INFRACȚIUNEA PREVĂZUTĂ ÎN ART. 6 DIN LEGEA NR. 241/2005

 

 

  1. Evoluția normei de incriminare

           

La data intrării în vigoare a art. 6 din Legea nr. 241/2005, fapta de stopaj la sursă avea următorul conținut:

Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă”.

Prin Legea nr. 50/2013 privind modificarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, art. 6 a fost modificat, după cum urmează: „Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 6 ani reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă”.

 

  1. Situația art. 6 din Legea nr. 241/2005, de lege lata

 

În ceea ce privește această infracțiune, precizăm că, prin Decizia nr. 363/2015, Curtea Constituțională a declarat ca neconstituționale dispozițiile art. 6 din Legea nr. 241/2005[1].

În motivarea aceste decizii, instanța de contencios constituțional a statuat: „infracțiunile și pedepsele relevante trebuie să fie clar definite de lege, cerință care este îndeplinită numai în cazul în care individul își poate da seama din conținutul dispoziției legale care sunt actele sau omisiunile care angajează răspunderea sa penală.

În concluzie, Curtea constată că prevederile criticate nu respectă exigențele constituționale referitoare la calitatea legii, respectiv nu întrunesc condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate, fiind contrare dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție.

Distinct de acestea, Curtea observă că legiuitorul, prin normele criticate, a urmărit să descurajeze contribuabilii de la sustragerea prin orice mijloace de la impunerea sau de la plata impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat și bugetelor fondurilor speciale, însă atingerea de către stat a unor obiective, chiar și atunci când acestea sunt de interes general și necesare, nu se poate face decât cu respectarea Constituției, care, potrivit art. 1 alin. (5), este obligatorie. Astfel, nu se poate pretinde unui subiect de drept să respecte o lege care nu este clară, precisă, previzibilă și accesibilă, întrucât acesta nu își poate adapta conduita în funcție de ipoteza normativă a legii; tocmai de aceea, autoritatea legiuitoare, Parlamentul sau Guvernul, după caz, are obligația de a edicta norme care să respecte trăsăturile mai sus arătate”.

Efectul declarării neconstituționalității art. 6 din Legea nr. 241/2005 este acela că faptele de stopaj la sursă, astfel cum erau descrise în acest text incriminator, comise anterior datei publicării Deciziei nr. 363/2015 (6 iulie 2015) nu vor mai atrage răspunderea penală, chiar dacă, ulterior, va fi adoptată o normă de incriminare echivalentă.

Potrivit art. 5 alin. (1) C. pen. în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Iar conform art. 5 alin. (2) „dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale (…)”.

In nuce, declararea neconstituționalității unei norme de incriminare atrage consecințele unei legi de dezincriminare[2].

 

 

 

[1] Publicată în M. Of. nr. 495 din 6 iulie 2015.

[2] A se vedea F. Streteanu, D. Niţu, Drept penal. Partea generală, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2014, p. 160

Adauga un comentariu