All for Joomla All for Webmasters
Splaiul Unirii nr. 152-154, Sect. 4, București

ZÂMBETUL TRIST

Motto 1: Zâmbeşte, chiar dacă zâmbetul tău e trist, pentru că mai trist decât un zâmbet trist e faptul de a nu mai şti să zâmbeşti (M. Gandhi).

Motto 2: Zâmbetul aduce soarele pe faţa celui care-l exprimă şi răspândeşte lumină contagioasă în jur, iar cei contaminaţi se vor relaxa şi vor propaga la rândul lor lumina către alţi receptori.

Zâmbetul, adică fratele mai elegant și discret al râsului, este în cele mai multe cazuri o manifestare a omului fericit sau bucuros. Starea de mulţumire sufletească existentă în cazul oamenilor fericiţi este una intensă şi se menţine, de regulă, o perioadă mai îndelungată, în timp ce senzaţia de plăcere specifică oamenilor exclusiv bucuroşi este una care, de obicei, nu durează mult, fiind determinată de un eveniment punctual, fără efecte de durată.

Cert este că zâmbetul face parte din arsenalul comunicării nonverbale sau, cum se mai spune, al limbajului trupului. Oamenii transmit prin zâmbet diferite stări (emoții, sentimente), pe care înțeleg să le manifeste în manieră fizică[1].

După criteriul concordanței sau, dimpotrivă, a lipsei acesteia, cu sentimentul trăit de emitent, zâmbetul poate fi autentic (real, adevărat) sau fals (înșelător, neadevărat). Zâmbetul autentic cu gradul de puritate cel mai ridicat este cel întâlnit la cei mici, care se manifestă cu sinceritate. Însă, pe măsură ce omul înaintează în vârstă și își sporește gradul de cultură, acesta își falsifică în tot mai multe ocazii zâmbetul.

Cauzele acestei metamorfoze sunt multiple, printre ele numărându-se constrângerile sociale, credința unor oameni că zâmbetul îi ajută în efortul urcării pe scara socială, dorința anumitor semeni de a masca problemele avute etc.

O specie de zâmbet mai puțin pusă în lumină sau remarcată este zâmbetul trist, respectiv acea formă a acestuia care nu reflectă sentimente de fericire sau bucurie, așa cum ar trebui să o facă în chip firesc, ci exprimă alte sentimente ori anumite emoții, precum frica, dezgustul sau empatia. Această formă de zâmbet este, se pare, mai des întâlnită decât ni se pare la prima vedere. Iată câteva exemple: zâmbetul de regret, zâmbetul decepționant, zâmbetul forțat, zâmbetul vânzătorilor de produse, zâmbetul prestatorilor de servicii, zâmbetul empatic ș.a.

Toate variațiunile de zâmbete, date ca exemple mai sus, alături de celelalte (zâmbetul învingătorului, zâmbetul, zâmbetul fermecător, zâmbetul vesel etc.), reflectă nu numai evantaiul bogat și divers al formelor de manifestare a zâmbetului, ci și unicitatea omului printre viețuitoare.

Așadar, expresia zâmbet trist este un oximoron care ne dezvăluie o formă amară de zâmbet.

Dar să nu uităm că M. Gandhi spune fiecăruia dintre noi: „Zâmbeşte, chiar dacă zâmbetul tău e trist, pentru că mai trist decât un zâmbet trist e faptul de a nu mai şti să zâmbeşti”.

[1] A se vedea M.A. Hotca, Viața prin ochii unui avocat, p. 272.

 

Adauga un comentariu