Într-o accepțiune care pare a prinde din ce în ce mai mult contur, cel puțin din perspectiva comunicării, asertivitatea constă în capacitatea umană de a relaționa (comunica, de a stabili legături sociale, de a transmite și susține ideile sau drepturile), în mod direct, simplu și încrezător, fără exagerare sau reținere, într-o modalitate adaptată contextului. Această formă de interacțiune ar putea fi denumită comunicare asertivă.

Odată cu emiterea, în 26 mai 2022, a comunicatului Curții Constituționale, referitor la declararea neconstituționalității art. 155 alin. (1) C. pen. (partea rămasă după Decizia CCR nr. 297/2018), continuând cu adoptarea OUG nr. 71/2022 și mai ales cu publicarea Deciziei CCR nr. 358/2022 în Monitorul Oficial al României (9 iunie 2022), mediul juridic autohton a devenit realmente „efervescent”, stare care, aproape instantaneu, s-a propagat ca o undă de șoc la nivelul întregii societăți, în principal, din cauza incidenței unor posibile efecte asupra unor persoane cu notorietate implicate în afaceri judiciare penale.

Întâlnim, deseori, oameni care ne redau facil și pe loc o listă cu ceea ce au în agendă. Parcă auzim ecoul în ureche: ”de la 8 la 16 sunt la serviciu”, ”între 17 și 18 am oră la stomatolog”, ”între 18:15 și 19:45 iau cina în oraș”, ”de la 20 merg la teatru” etc.

Stilul de viață este cel care aduce pe masa socială nota de plată rezonabilă sau exorbitantă, după cum ținem sau nu în frâu instinctele ori după cum configurăm interesele din spatele acțiunilor sau iancțiunilor noastre.

Chestiunile de drept sau de fapt (lucrurile) judecate definitiv nu mai pot fi reevalute în alte procese (cauze judiciare), fie chiar penale, din perspectiva relevanței lor, deoarece raporturile sociale trebuie să se bucure de stabilitate.

Civilizația ca o coajă de portocală este o metaforă care vrea să sublinieze faptul că statul, guvernanți și așezările umane, cu facilitățile și restricțiile lor, sunt comestibile pentru oameni, departe de a fi preferate, și aceștia le acceptă numai cât timp sunt rezonabile, deaorece sub coaja lor protectivă se ascunde un miez bun – adus din preistorie.

Etichetele sociale reflectă modul cum suntem percepuți, din perspectiva personalității, de către ceilalți membri ai societății, iar clasarea noastră într-o categorie pozitivă sau negativă, de regulă, corespunde adevărului. Excepții, evident, există. Ele vizează categoria etichetelor false pozitive și a celor false negative.

Autoritatea de lucru judecat nu poate fi recunoscută în cauzele în care legea a fost nesocotită. În astfel de cazuri, legalitatea primează și trebuie restabilită, ca manifestare a unei puteri judecătorești autentice.

Una dintre maximele întâlnite în cultura subterană este: „Cine țipă mai tare are dreptate”! Această cugetare carpatină circulă în paralel cu alta, considerată ca fiind validă în cazul acelorași situații, dar întâlnită în alte spații culturale sau recunoscută doar de o parte a populației autohtone, potrivit căreia: „Dreptatea nu este întotdeauna a celor care strigă mai tare (că au dreptate)”.

Orice om, care are de rezolvat chestiuni cu impact asupra semenilor săi, trebuie să chibzuiască, luând în considerare toate aspectele relevante, evitând prejudecățile care pândesc din spatele superficialității și stereotipurilor sau pe cele asociate urii, complexelor ori frustrărilor.