Fericirea nu este destinația, ci este chiar drumul; întreg drumul sau ce mai rămâne după ce ne-am dat seama de acest lucru.
Super inteligența trebuie dezvoltată pentru a se afla numai în slujba unor idealuri etice larg împărtășite și în beneficiul întregii omeniri, nu doar al unui stat sau al unei organizații.
Pericolul iminent al IA constă în impredictibilitatea extraordinară a consecințelor pe care aceasta le va produce în societate. Cu alte cuvinte, primejdia vine din aceea că toate opțiunile sunt pe masă și nu există garanții că cele pozitive vor triumfa, dacă vom asista la un pas foarte mare (desprindere, salt) în domeniul inteligenței artificiale.
Plecând de la ideea că este important ca oamenii să tragă toate învățămintele furnizate de istorie și să nu-i uite pe Hitler, Stalin sau alți ticăloși care s-au perindat pe scena societății, constat că uneori suferim de un soi de ablepsie (orbire) în ceea ce privește pericolele asociate obiectivelor urmărite.
Algoritmii specifici inteligenței artificiale au conștiință? Dacă răspunsul la această întrebare este afirmativ, sunt aceștia conștienți de capacitatea lor sau de ceea ce pot face?
Inteligența poate fi artificială sau nativă, dar prostia este, de regulă, naturală.
Omul este o undă în fluxul de date al Universului sau o dâră de praf de stele.
Odată cu dispariția noastră fizică, Pământul își recâștigă bucățica umbrită de corpul noastru cu existența efemeră.
Mândria devine vanitate dacă nu are acoperire în fapte ori dacă este disproporționată în raport cu ecoul social al reușitei.