All for Joomla All for Webmasters
Splaiul Unirii nr. 152-154, Sect. 4, București

ADAGII, AFORISME ŞI CUGETĂRI FILOZOFICE DIN PERIOADA RENAȘTERII ȘI EPOCA RAȚIUNII

 

“Un principe nu are cum să respecte toate acele lucruri care sunt considerate bune la ceilalți oameni (N. Machiavelli)”.

„Mulțimile sunt extrem de contagioase (M. de Montaigne)[1].

„Prostia şi trufia sunt întotdeauna vicii îngemănate” (M. de Montaigne).

„Limitele virtuţii odată depăşite şi încălcate, te afli în calea viciului” (M. de Montaigne).

„Cunoașterea înseamnă putere” (F. Bacon)[2].

„Îndoiala: şcoala adevărului” (F. Bacon).

„Monumentele minţii supravieţuiesc celor ale puterii” (F. Bacon).

“Viața este doar o mișcare a membrelor” (T. Hobbes[3]).

“Atât timp cât oamenii trăiesc fără a exista o putere comună care să-i ţină pe toţi în frâu, ei se află în acea condiţie care se numeşte război al tuturor împotriva tuturor” (T. Hobbes).

„Cei care sunt nemulţumiţi de monarhie o numesc tiranie, cei care sunt nesatisfăcuţi de aristocraţie o numesc oligarhie; de asemenea, cei care se simt dezolaţi de democraţie o numesc anarhie” (T. Hobbes).

„În afara simțurilor, a gândurilor și a succesiunii acestora, mintea omului nu prezintă nicio altă mișcare (T. Hobbes)”.

„Homo homini lupus est (Omul este lup pentru oameni, adagiu aplicabil când se compară oamenii între ei – acesta a fost explicat de T. Hobbes, preluat de la Plaut)”.

„Homo sacra res homini” (Omul este zeu pentru om, adagiu aplicabil când se compară oraşele – acesta a fost explicat de T. Hobbes, preluat de la Seneca)

„Profeţia este de multe ori cauza principală a evenimentelor prezise” (T. Hobbes).

„Dubito, ergo cogito; cogito, ergo sum” (“cuget că mă îndoiesc; cuget, deci exist” – R. Descartes[4]).

„Tristeţea urmată de iubire, de bucurie sau, în general de o cauză oarecare, face ca inima să împingă mult sânge prin artere şi de acolo mulţi vapori spre ochi care se transformă în lacrimi” (R. Descartes).

„De unde se nasc erorile? … din faptul că voinţa fiind cu mult mai amplă şi mai întinsă decât intelectul, ea nu se înglobează între aceleaşi limite, ci se extinde şi la lucruri pe care nu le înţelege, care fiindu-i în sine indiferente, o fac să se rătăcească cu extremă uşurinţă, şi alege răul în locul binelui sau falsul pentru adevăr” (R. Descartes).

„Omul este doar o trestie, cea mai fragilă din natură, însă este o trestie gânditoare” (B. Pascal[5]).

„Dumnezeu este cauza tuturor lucrurilor (B. Spinoza[6])”.

„Mintea şi corpul sunt una (B. Spinoza)”.

„Dacă nu vreţi să repetaţi trecutul, studiaţi-l” (B. Spinoza).

„Mi se pare aproape de contradicţie să spunem că există adevăruri imprimate în suflet, pe care acesta nici nu le percepe, nici nu le înţelege” (J. Loke[7]).

„Fericirea sau nefericirea oamenilor este în mare parte opera lor” (J. Loke).

„Logica este anatomia gândirii” (J. Loke).

„Ceea este static şi repetitiv este plictisitor. Ceea ce este dinamic şi întâmplător te zăpăceşte. Între acestea două este arta” (J. Loke).

„Educaţia este aceea care dă strălucire tuturor celorlalte însuşiri şi le face folositoare celui ce le posedă” (J. Loke).

„Fiecare substanţă singulară exprimă în felul său întregul univers (G.W. Leibniz[8])”.

„Dacă există corpuri exterioare, nouă ne este imposibil să ajungem vreodată să-o ştim (G. Berkeley[9])”.

 

 

[1] M. de Montaigne (1533-1592).

[2] F. Bacon (1561-1626).

[3] T. Hobbes (1588-1679).

[4] R. Descartes (1596-1650).

[5] B. Pascal (1623-1662),

[6] B. Spinoza (1632-1677).

[7] J. Loke (1632-1704).

[8] G.W. Leibniz (1646-1716).

[9] G. Berkeley (1685-1753).

Adauga un comentariu