All for Joomla All for Webmasters
Splaiul Unirii nr. 152-154, Sect. 4, București

CÂTEVA ASPECTE DE INTERES REFERITOARE LA CONDAMNAȚI, DEȚINUȚI ȘI STANDARDELE LOCURILOR DE DETENȚIE REZULTATE DIN REZOLUȚIA PARLAMENTULUI EUROPEAN DIN 5 OCTOMBRIE 2017 REFERITOARE LA SISTEMELE PENITENCIARE ȘI CONDIȚIILE DIN ÎNCHISORI (2015/2062(INI)

 

  • peste o jumătate de milion de oameni sunt deținuți în locurile de detenție din întreaga UE (condamnate sau aflate în arest preventiv);
  • supraaglomerarea închisorilor constituie o problemă recurentă în UE, astfel cum a fost recunoscută de mai mult de o treime dintre statele membre (printre care și România) și demonstrată prin rapoarte, cum ar fi cea mai recentă ediție anuală a statisticilor în materie penală (SPACE) ale Consiliului Europei, publicate la 14 martie 2017. Suprapopularea închisorilor a fost considerată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului ca fiind o încălcare a articolului 3 din CEDO;
  • suprapopularea împiedică extrădarea sau transferarea persoanelor condamnate, din cauza preocupărilor legate de condițiile proaste de detenție din statul de primire;
  • supraaglomerarea închisorilor aduce o atingere gravă calității condițiilor de detenție, poate contribui la radicalizare, are efecte negative asupra sănătății și bunăstării deținuților, constituie un obstacol în calea reinserției sociale și contribuie la crearea unui mediu de lucru periculos, complicat și nociv pentru sănătate pentru personalul din penitenciare;
  • Curtea Europeană a Drepturilor Omului a (cauza Hirst/Regatul Unit) statuat că suprimarea generalizată și automată a dreptului de vot al deținuților este incompatibilă cu democrația;
  • nu există nicio corelație între severitatea pedepselor și scăderea ratei criminalității;
  • detenția reprezintă o situație deosebit de inadecvată pentru anumite persoane vulnerabile, cum ar fi minorii, persoanele în vârstă, femeile însărcinate și persoanele care suferă de tulburări mintale și psihice grave sau de incapacitate, astfel că aceste persoane au nevoie de o abordare individualizată;
  • 37 din Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului prevede că privarea de libertate a copiilor ar trebui „să fie doar o măsură de ultimă instanță și că trebuie să fie cât mai scurtă cu putință” și că aceștia trebui să fie deținuți „separat de adulți cu excepția cazului în care este în interesul lor să nu se procedeze astfel”;
  • în conformitate cu datele Eurostat, peste 20 % din populația carcerală din UE constă în persoane arestate preventiv;
  • potrivit Rezoluției CE din septembrie 2017, întrucât detenția, inclusiv arestarea preventivă, ar trebui să fie folosită doar în cazuri bine justificate, de infracțiuni grave, iar aplicarea de sancțiuni ca alternativă la închisoare – cum ar fi arestul la domiciliu sau alte măsuri – ar trebui să fie prioritară în cazul deținuților care nu reprezintă o amenințare gravă la adresa societății, asigurându-se astfel menținerea acestora într-un mediu deschis sau familiar și acordându-le un acces mai bun la serviciile sociale, de îngrijire și de reintegrare;
  • potrivit datelor furnizate de Consiliul Europei pentru 2015, peste 10 % din deținuții din închisorile europene sunt străini;
  • ținând cont de caracterul dificil și delicat al activității personalului din penitenciare, măsuri precum o formare inițială mai bună și formarea profesională continuă a acestuia, mărirea bugetului consacrat, schimbul de bune practici, condiții de lucru decente si sigure și creșterea efectivelor acestuia sunt esențiale pentru a asigura condiții bune de detenție în penitenciare; întrucât formarea continuă ar contribui la sprijinirea personalului penitenciarelor în abordarea noilor provocări, cum ar fi radicalizarea în închisori;
  • un personal al penitenciarelor motivat, dedicat și respectat constituie o condiție prealabilă pentru asigurarea unor condiții de detenție umane și, astfel, pentru succesul conceptelor de detenție destinate îmbunătățirii gestionării penitenciarelor, pentru reintegrarea cu succes în societate a persoanelor deținute și pentru reducerea riscurilor de radicalizare și recidivă;
  • actele de auto-rănire și comportamentul violent al deținuților sunt adesea provocate de supraaglomerarea închisorilor și de condițiile precare de detenție, iar un factor suplimentar este faptul că personalul penitenciarelor nu este format în mod corespunzător sau nu este calificat;
  • o administrație eficientă a penitenciarelor trebuie să fie finanțată în mod adecvat și să aibă un număr de angajați corespunzător pentru a-și îndeplini misiunea de securitate și de reabilitare;
  • interzicerea torturii sau a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante este un standard universal, aplicabil adulților, precum și copiilor și orice încălcare a drepturilor fundamentale ale deținuților care nu rezultă din restricțiile vitale pentru privarea de libertate este în detrimentul demnității umane;
  • rata sinuciderilor din penitenciarele din Uniunea Europeană este deosebit de alarmantă;
  • radicalizarea în multe închisori din UE este un fenomen de interes major, printre factorii care stau la baza acestui fenomen se pot număra condițiile de detenție inumane și supraaglomerarea, fapt care poate accentua influența recrutorilor pentru extremismul violent;
  • un procent semnificativ al clădirilor folosite în prezent ca penitenciare într-o serie de țări europene, inclusiv din România, datează din secolul XIX;
  • în conformitate cu ultima ediție a statisticii penale anuale a Consiliului Europei, din 14 martie 2017, numărul deținuților continuă să depășească numărul de locuri disponibile, într-o treime din instituțiile penitenciare europene;
  • supraaglomerarea închisorilor are un impact grav asupra siguranței personalului și a deținuților, ceea ce influențează condițiile de trai și de sănătate, activitățile disponibile, îngrijirea medicală și psihologic, precum și reintegrarea și supravegherea deținuților; îndeamnă statele membre să instituie sisteme și baze de date pentru supravegherea în timp real a condițiilor de detenție ale deținuților și să asigure o distribuție eficientă a populației penitenciare;
  • creșterea capacității nu este singura soluție pentru problema supraaglomerării și se impune alocarea de resurse adecvate pentru renovarea și modernizarea penitenciarelor cu scopul de a acorda prioritate micilor unități cu cazare pentru un număr restrâns de deținuți, a oferi condiții de detenție demne, a crea spații colective care îndeplinesc obiectivele de activitate și socializare, a încuraja reabilitarea și reintegrarea socială, a dezvolta în continuare structurile educative și a asigura un mediu mai sigur atât pentru deținuți, cât și pentru personal;
  • condițiile de locuit ale deținuților și, în special, cele de dormit, trebuie să respecte demnitatea umană, intimitatea și să îndeplinească cerințele de sănătate și de igienă, acordându-se atenția cuvenită condițiilor climatice și, în special, suprafeței la sol, volumului de aer, iluminatului, evitându-se nivelurile ridicate de zgomot, de încălzire și de aerisire; invită toate statele membre să adopte o definiție comună a „spațiului minim” care să fie acordat fiecărui deținut;
  • arestarea preventivă trebuie să rămână o măsură la care se recurge în ultimă instanță, care să fie utilizată în cazurile în care acest lucru este strict necesar și numai pentru o perioadă de timp cât mai scurtă posibil;
  • se impune reducerea numărului deținuților, prin utilizarea mai frecventă a măsurilor punitive neprivative de libertate, cum ar fi prestarea unei munci în folosul comunității sau plasarea sub supraveghere electronică și reducând la minimum recurgerea la arestul preventiv;
  • statul trebuie să acorde atenție dezvoltării abilităților practice și reeducării deținuților, pentru a permite o mai bună gestionare a pedepsei, o reintegrare socială reușită și o reducere a recidivismului, deoarece, în comparație cu măsurile alternative (arest la domiciliu, supraveghere electronică, muncă în folosul comunității etc.), privarea de libertate duce la mai multe recidive în cazul pedepselor de scurtă durată;
  • PE încurajează statele membre să pună în aplicare măsuri de ajustare a pedepsei, în special pentru pedepsele cu durata cea mai scurtă, inclusiv prin utilizarea regimului de semi-libertate, prin executarea pedepsei în timpul concediului pentru a evita ca deținutul să-și piardă locul de muncă, prin prestarea unei munci în folosul comunității și printr-o utilizare crescândă a arestului la domiciliu și a plasării sub supraveghere electronică;
  • se impune consolidarea individualizării pedepsei, pentru a permite o mai bună executare a acesteia;
  • pentru a fi eficientă, introducerea de noi măsuri, neprivative de libertate, ar trebui însoțită de alte măsuri, cum ar fi reformele în domeniul penal, educațional și social care să vizeze promovarea reintegrării și a contactului cu lumea socială și economică externă; consideră, în acest sens, că administrațiile penitenciare ar trebui să stabilească legături puternice cu comunitățile locale, elaborând documente justificative și dovezi statistice pentru a convinge opinia publică cu privire la faptul că măsurile neprivative de libertate sunt necesare pentru a reduce recidivismul, precum și pentru a asigura securitatea pe termen lung în societatea noastră; menționează, în acest context, bunele practici existente în țările scandinave;
  • potrivit CEDO, tratarea inadecvată a persoanelor care suferă de tulburări mintale poate reprezenta o încălcare a articolului 3 din CEDO și a articolului 2 (dreptul la viață) în cazul deținuților care au tendințe sinucigașe;
  • deținuții trebuie să aibă contacte regulate cu familiile și prietenii lor, oferindu-le posibilitatea de a-și executa sentințele în unități aflate în apropierea locuințelor lor și promovând vizite, apeluri telefonice și utilizarea comunicațiilor electronice, sub rezerva autorizării de către judecător și sub supravegherea administrației închisorii, în scopul menținerii legăturilor de familie (noțiunea de familie ar trebui trebuie să fie interpretată în sens larg, pentru a include relațiile fără caracter formal);
  • închisorile nu trebuie dispersate în teritoriu, întrucât acest lucru constituie o pedeapsă suplimentară pentru familiile deținuților. Trebuie să existe măsuri care să permită tuturor deținuților care se află departe de domiciliul lor să fie mutați mai aproape, cu excepția cazului în care autoritatea judiciară decide altfel din motive justificate din punct de vedere juridic. Potrivit CEDO, deținerea unei persoane într-o închisoare aflată atât de departe de familia acesteia încât vizitele să fie foarte dificil de realizat, sau chiar imposibil, poate constitui o încălcare a articolului 8 din Convenția europeană a drepturilor omului (dreptul la respectarea vieții private și de familie);
  • statul trebuie să ofere structuri de educație adecvate pentru minorii aflați în detenție;
  • copiii au dreptul copiilor de a menține un contact direct cu părintele lor deținut și, în același timp, iar deținuții au dreptul de a fi părinți, astfel că închisorile trebuie dotate cu spații adecvate pentru copii, unde aceștia să fie supravegheați de gardieni formați în mod corespunzător, de asistenți sociali și de voluntari din partea ONG-urilor, care îi pot ajuta pe copii și pe familiile acestora în timpul vizitelor la închisori;
  • deținuții au dreptul la sănătate;
  • condițiile de detenție inumane, relele tratamente și supraaglomerarea pot constitui factori care măresc riscul de radicalizare. Radicalizarea poate fi combătută în mod eficient, printre altele, prin îmbunătățirea depistării semnelor inițiale care indică acest fenomen (de exemplu, prin instruirea personalului și îmbunătățirea culegerii de informații în închisori), prin ameliorarea mecanismelor create pentru abordarea unui comportament extremist, prin elaborarea de măsuri educative și prin sprijinirea dialogului interconfesional și a comunicării;
  • ameliorarea mentoratului, îngrijiri psihologice mai bune și dialoguri cu persoanele care s-au deradicalizat sunt esențiale pentru combaterea radicalizării;
  • personalul care lucrează în închisori desfășoară o muncă foarte solicitantă în numele comunității și, prin urmare, trebuie să beneficieze de o remunerație adecvată și de condiții de muncă decente, inclusiv de consiliere psihologică gratuită și de linii de asistență dedicate, concepute pentru a asigura sprijin personalului care se confruntă cu probleme ce i-ar putea afecta activitatea la locul de muncă;
  • deținuții recidivează mai rar în cazul în care trecerea lor de la viața în închisoare la viața din afara închisorii are loc treptat.

Adauga un comentariu