All for Joomla All for Webmasters
Splaiul Unirii nr. 152-154, Sect. 4, București
CONFISCAREA SPECIALĂ ÎN CAZUL COMITERII INFRACȚIUNII DE SPĂLARE A BANILOR

 

 I. Scurtă introducere

În acest articol vom încerca să răspundem la întrebarea: Cât se confiscă în cazul săvârșirii infracțiunii de spălare a banilor?

Mai exact avem în vedere, în principal, modul de aplicare a dispozițiilor care reglementează măsura de siguranță a confiscării speciale în ceea ce privește bunurile murdare reciclate prin comiterea infracțiunii de spălare a banilor.

Practica judiciară în materie nu este unitară, fiind întâlnite următoarele trei puncte de vedere:

  • Confiscarea specială se dispune asupra bunurilor ce provin din comiterea infracțiunii premisă (predicat, principală);
  • Confiscarea specială se dispune asupra diferenței dintre valoarea bunurilor reciclate și valoarea bunurilor ce constituie obiect al infracțiunii premisă;
  • Confiscarea specială se dispune asupra valorii bunurilor reciclate, indiferent dacă făptuitorul a fost sau nu obligat să plătească sau chiar a plătit părții civile sume reprezentând contravaloarea bunurilor ce au format obiect al infracțiunii premisă.
II. Conținutul dispozițiilor legale incidente

Conform art. 29 din Legea nr. 656/2002: „(1) Constituie infracțiunea de spălare a banilor și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani:

a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;

b) ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni;

c) dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni.

(2) Tentativa se pedepsește.

(3) Dacă fapta a fost săvârșită de o persoană juridică, pe lângă pedeapsa amenzii, instanța aplică, după caz, una sau mai multe dintre pedepsele complementare prevăzute la art. 136 alin. (3) lit. a)-c) din Codul penal.

(4) Cunoașterea provenienței bunurilor sau scopul urmărit poate fi dedusă/dedus din circumstanțele faptice obiective.

(5) Dispozițiile alin. (1)-(4) se aplică indiferent dacă infracțiunea din care provine bunul a fost comisă pe teritoriul României sau în străinătate„.

Potrivit art. 33 din Legea nr. 656/2002: „(1) În cazul infracţiunilor de spălare a banilor şi de finanţare a actelor de terorism se aplică dispoziţiile art. 118 din Codul penal[1] privind confiscarea bunurilor.

(2) Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, se confiscă echivalentul lor în bani sau bunurile dobândite în locul acestora.

(3) Veniturile sau alte beneficii materiale obţinute din bunurile prevăzute la alin. (2) se confiscă.

(4) Dacă bunurile supuse confiscării nu pot fi individualizate faţă de bunurile dobândite în mod legal, se confiscă bunuri până la concurenţa valorii bunurilor supuse confiscării.

(5) Dispoziţiile alin. (4) se aplică în mod corespunzător şi veniturilor sau altor beneficii materiale obţinute din bunurile supuse confiscării, ce nu pot fi individualizate faţă de bunurile dobândite în mod legal.

(6) Pentru a garanta ducerea la îndeplinire a confiscării bunurilor, este obligatorie luarea măsurilor asigurătorii prevăzute de Codul de procedură penală”.

III. Cât trebuie confiscat, în cazul comiterii infracțiunii de spălare a banilor?

Bunurile care pot face obiectul infracțiunii de spălare a banilor sunt întotdeauna bunuri provenite din săvârşirea de infracţiuni. Bunurile sunt valori economice utile satisfacerii unei nevoi materiale sau morale, susceptibile de însuşire sub forma dreptului patrimonial[2]. Nu are nicio relevanţă natura infracţiunii din săvârşirea căreia au rezultat bunurile în cauză. Practic, în majoritatea cazurilor, valorile murdare, albite prin infracţiunea examinată, provin din infracţiuni ce produc prejudicii materiale mari. Bunurile rezultate din aceste infracţiuni nu pot fi valorificate „la vedere”, deoarece s-ar descoperi uşor originea lor ilicită.

Bunurile provenite din infracțiuni, care ulterior sunt supuse unui proces de albire pot proveni din cele mai diverse infracțiuni. Printre cele mai întâlnite infracțiuni premisă ale infracțiunii de spălare a banilor se numără: evaziunea fiscală, traficul de droguri, contrabanda, furtul, luarea de mită, traficul de influență, delapidarea, fraudarea bugetului UE, traficul de persoane etc.

Despre obiectul infracțiunii de spălare a banilor se poate afirma că el coincide, parțial (când sunt spălate numai o parte dintre bunurile de orgine infracțională) sau total (când sunt spălate toate bunurile de proveniență infracțională).

Cu alte cuvinte, obiectul infracțiunii de spălare a banilor poate fi inferior sau egal valoric cu cel al infracțiunii din care provine, ceea ce înseamnă că nu-l poate depăși din punct de vedere economic (pecuniar) pe cel al infracțiunii premisă. Există o singură excepție de la această regulă, dacă bunurile spălate au produs fructe [venituri sau beneficii, conform art. 33 alin. (2) din Legea nr. 656/2002].

În conturarea soluției legale vom pleca de la o ipoteză întâlnită frecvent în practică, respectiv situația când o persoană care a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală ascunde sau disimulează originea infracțională a bunurilor obținute prin sustragere de la îndeplinirea obligațiilor fiscale (evaziune fiscală).

Să presupunem că o persoană (inculpatul X) este trimisă în judecată, în calitate de autor, alături de un complice (inculpatul Y), pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală [art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005] și spălare de bani [art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002], constând în aceea că s-a sustras de la plata TVA (în cunatum de 190.000 lei), prin înregistrarea unor operațiuni fictive (în valoare de 1000.000 lei), în actele contabile ale societății pe care o administra, iar apoi a folosit o parte din suma evazionată (90.000 lei) pentru achiziția unui teren. În fapt, suma de 1000.000 lei (de proveniență legală) a fost plătită prin transfer bancar în contul societății care a emis facturile ce vizau operațiunile nereale, iar ulterior a fost retrasă din bancomat de către administratorul (Y) acestei societăți și apoi a fost restituită parțial (în procent de 90%) autorului infracțiunii (X) de evaziune fiscală.

Diferența dintre suma ce i-a fost restituită (900.000 lei) și suma plătită pentru cumpărarea terenului (90.000 lei), respectiv suma de 810.000 lei a fost folosită pentru creditarea societății.

Prin rechizitoriul cauzei, inter alia, procurorul a solicitat instanței să dispună confiscarea întregii sume de 1000.000 lei, în solidar, de la ambele persoane trimise în judecată.

Solicitarea procurorului, constând în cererea de obligare solidară a inculpaților, este nelegală, deoarece măsura se siguranță a confiscării este o sancțiune penală, ceea ce înseamnă că are caracter personal (individual).

Spre deosebire de confiscare, măsură ce nu poate fi dispusă decât  individual, obligația de plată a datoriilor fiscale va fi stabilită întodeauna solidar, dacă mai multe persoane au comis aceeași infracțiune de evaziune fiscală.

Înțelegând să beneficieze de prevederile art. 10 din Legea nr. 241/2005, X a plătit în contul statului, până la primul termen de judecată, suma de 190.000 lei, reprezentând valoarea TVA, de la plata căreia acesta a urmărit să se sustragă prin evidențierea în actele contabile a operațiunilor fictive.

Într-adevăr, măsura de siguranță a confiscării speciale nu poate fi luată în solidar, față de mai multe persoane, ci numai individual, având în vedere că această măsură de siguranță face parte din categoria sancțiunilor penale, care se aplică întodeauna personal, conform principiului răspunderii penale personale.

Mai mult, pot forma obiect al infracțiunii de spălare a banilor numai bunurile care au origine infracțională. În speță, are proveniență infracțională numai suma evazionată (190.000 lei). Or, această sumă fiind plătită cu titlu de prejudiciu în favoarea statului, în ceea ce-l privește pe X măsura de siguranță a confiscării speciale nu poate fi luată. În schimb, împotriva inculpatului Y trebuie dispusă confiscarea specială, dar numai pentru suma de 100.000 lei, sumă pe care acesta a reținut-o după retragerea banilor din bancomat.

În niciun caz nu poate fi confiscată întreaga sumă de 1000.000 lei, deoarece inițial aceasta a avut în integralitate proveniență licită. Ulterior, din această sumă (1000.000 lei), ca urmare a transferului bancar în contul societății administrate de Y și eviențierii în actele contabile a operațiunilor fictive, o parte (190.000 lei) a căpătat origine infracțională.

Nici suma de 810.000 lei, ce constă în diferența dintre suma transferată și suma evazionată, nu poate fi confiscată, tot pentru același motiv, și anume pentru că are origine licită.

Singura sumă ce putea fi supusă confiscării speciale era suma de 190.000 lei, sumă care a fost sustrasă de la plata către bugetul general consolidat. Însă, având în vedere că inculpatul X a plătit integral prejudiciul efectiv produs prin infracțiunea de evaziune fiscală, respectiv suma de 190.000 lei (sumă superioară banilor murdari – și anume 90.000 lei), acesta nu mai poate fi suspus măsurii confiscării speciale. În schimb, față de complicele Y se impune luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale, deoarece a dobândit suma de 100.000 lei și nu a plătit nicio o sumă pentru acoperirea prejudiciului, sub rezerva că nu a existat o înțelegere contrară.

 


 [1] Art. 118 este textul din Codul penal anterior. În prezent este vorba despre art. 112 C. pen. Potrivit art. 112 C. pen.: „(1)Sunt supuse confiscării speciale:

a) bunurile produse prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală;

b) bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;

c) bunurile folosite, imediat după săvârşirea faptei, pentru a asigura scăparea făptuitorului sau păstrarea folosului ori a produsului obţinut, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;

d) bunurile care au fost date pentru a determina săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală sau pentru a răsplăti pe făptuitor;

e) bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia;

f) bunurile a căror deţinere este interzisă de legea penală.

(2) În cazul prevăzut în alin. (1) lit. b) şi lit. c), dacă valoarea bunurilor supuse confiscării este vădit disproporţionată faţă de natura şi gravitatea faptei, se dispune confiscarea în parte, prin echivalent bănesc, ţinând seama de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce şi de contribuţia bunului la aceasta. Dacă bunurile au fost produse, modificate sau adaptate în scopul săvârşirii faptei prevăzute de legea penală, se dispune confiscarea lor în întregime.

(3) În cazurile prevăzute în alin. (1) lit. b) şi lit. c), dacă bunurile nu pot fi confiscate, întrucât nu aparţin infractorului, iar persoana căreia îi aparţin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se va confisca echivalentul în bani al acestora, cu aplicarea dispoziţiilor alin. (2).

(4) Dispoziţiile alin. (1) lit. b) nu se aplică în cazul faptelor săvârşite prin presă.

(5) Dacă bunurile supuse confiscării potrivit alin. (1) lit. b)- e) nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa valorii acestora.

(6) Se confiscă, de asemenea, bunurile şi banii obţinuţi din exploatarea bunurilor supuse confiscării, precum şi bunurile produse de acestea, cu excepţia bunurilor prevăzute în alin. (1) lit. b) şi lit. c)”.

[2] A se vedea Gh. Beleiu, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Ed. Şansa, Bucureşti, 1995, p. 90. Potrivit art. 535 C.civ.: „Sunt bunuri lucrurile, corporale sau necorporale, care constituie obiectul unui drept patrimonial”.

Adauga un comentariu