All for Joomla All for Webmasters
Splaiul Unirii nr. 152-154, Sect. 4, București

CONȘTIINȚA, CONȘTIENȚA, INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ ȘI INTELIGENȚA MIXTĂ

Conștiința constă în sentimentele și senzațiile pe care ființa umană le posedă în raport cu propria existență, iar conștiența este starea de luciditate asociată acestui sentiment. Cu alte cuvinte, în timp ce conștiința îi conferă omului trăirea unui evantai larg de stări sufletești (experiențe subiective), conștiența îi permite să-și dea seama (să reprezinte) despre existența experiențelor subiective trăite.

Deși nu este încă un aspect cu privire la care să existe consens, se pare că materia cenușie (creierul uman) nu ține seama de obiectivul fundamnetal al omului – reproducerea (replicarea) – ci de consștiință (sentimente și senzații). În acest sens, M. Tegmark este de părere că ”autoritatea supremă sunt sentimentele și senzațiile, nu genele noastre”[1]. Practic, elementul alfa, care ne conduce în viață, este conștința, nu genomul sau instinctul de reproducere. Pe măsură ce și-și acoperă nevoile de bază, omul postmodern este tot mai mai clar focalizat spre un obiectiv relativ nou – obținerea fericirii. Dacă despre omul modern se spunea că este în căutarea fericirii, omul secolului XXI nu se mulțumește doar să o caute, ci vrea să o obțină, să o posede. Dorința obținerii fericirii aduce, însă, un risc deloc neglijabil, acela de a apela, fără prudență, la facilitățile oferite de inteligența artificială. Prin limitarea la minimum a efortului, spre a obține maximum de confort, omul postmodern cedează din ce în ce mai multă autoritate în favoarea sistemelor informatice. Aici se potrivește maxima: ai grijă ce-ți dorești!

Sensul vieții este dat de conștiință, iar nu invers, deoarece viața fără conștiință este lipsită de sens. Lipsa conștiinței este specifică materiei inerte, mișcătoare sau care se transformă fără să trăiască vreo sentimente sau senzații.

Metaforic spus, lipsa conștiinței este similară cu situația în care s-ar afla un film pe care nu l-a vizionat nimeni sau cu cea în care s-ar găsi o carte necitită de cineva. Tot la figurat spus, conștiința reprezintă sentimentele și senzațiile trăite de actorii și spectatorii spectacolului lumii. Poțiunea care pune ordine în lucruri sau, dimpotrivă, aduce dezordinea este conștiința sau lipsa acesteia, întucât materia conștientă este prietenoasă cu rânduiala, în timp ce materia lipsită de această autoritate este orientată spre neorânduială (haos).

Algoritmii specifici inteligenței artificiale au conștiință? Dacă răspunsul la această întrebare este afirmativ, sunt aceștia conștienți de capacitatea lor sau de ceea ce pot face?

Cu privire la chestiunea corelației conștiinței și a inteligenței artificiale, Harari spune: „La fel cum avioanele zboară mai rapid decât păsările fără să le crească vreodată pene, tot așa computerele ar putea ajunge să rezolve probleme mult mai bine decât mamiferele fără să dobândească sentimente” (Homo deus).

Fără a considera problema ca fiind tranșată sau închisă, deocamdată, despre inteligențele artificiale cunoscute putem afirma că nu posedă conștiință. Vestea bună este că nu avem răspunsuri certe defavorabile la cele două întrebări de mai sus, iar vestea proastă este tocmai lipsa certitudinii.

În orice caz, cel puțin în prezent, algoritmii electronici cunoscuți nu au aptitudinea să dobândească conștiință, deoarece sentimentele și senzațiile nu sunt în mod necesar particularități ale inteligenței.

Ce ne rezervă viitorul apropiat? Este greu de anticipat. Există, totuși, câteva piste pe care se aleargă, cu mare viteză și probabilitate ridicată în ceea ce privește obținerea unor rezultate spectaculoase, care să reprezinte adevărate desprinderi sau salturi în domeniul IA. Se discută din ce în ce mai mult despre simbioza între om și IA sau conexiunea între creier și sisteme informatice. Totodată, trecându-se de la vorbe la fapte, constatăm că au apărut companii înființate pentru a dezvolta tehnologii menite să transforme în realitate legătura directă creier-computer.

Unul dintre proiectele cu șanse reale de reușită, aflat în avangarda acestei ramuri, este cel inițiat de compania Neuralink, fondată în 2016 de Elon Musk și alți investitori. Neuralink este un startup ce are printre obiectivele sale dezvoltarea inteligenței artificiale în simbioză cu neurologia. Într-o conferință video (susținută la California Academy of Sciences, în data de 16 iulie 2019), Musk a oferit, alături de alți vorbitori, unele explicații privind modul în care se îmbină tehnologia cu neurologia, în scopul de a implanta în creierul uman senzori apți să permită conectarea acestuia la un computer. In concreto, este vorba despre introducerea în creier a unor electrozi care se pot conecta la un computer (interfață de control al creierului – BCIs, brain control interfaces). Această operațiune – conectarea creierului uman la un sistem informatic – se preconizează a fi realizată, în scurt timp, cu ajutorul laserului, prin intermediul roboților, fără incizii clasice în cutia craniană.

Scopul dezvoltării proiectului este acela de a sprijini bolnavii cu afecţiuni neurologice să se recupereze sau să-și amelioreze viaţa. De pildă, se presupune că această facilitate îi poate ajuta pe cei paralizaţi să-și recapete capacitatea de a merge, iar pe cei care şi-au pierdut vederea să și-o redobândească[2].

Referitor la acest proiect, Musk a spus: „Neuralink vrea să dezvolte o dantelă neurală care să poată prelua controlul creierului uman. Iar în cele din urmă vrem să obţinem o simbioză a creierului cu inteligenţa artificială (s.n.)”[3].

Iată că, cel puțin la nivelul perspectivei probabile, putem vorbi de o a treia formă de inteligență – inteligența mixtă –, rezultată din simbioza creierului uman cu un sistem informatic.

Într-o altă ordine de idei, consider că din ecuație nu poate fi exclusă nici ipoteza potrivit căreia, în viitorul relativ apropiat, să se demonstreze că algoritmii chimici (umani) sunt similari cu cei electronici, constatându-se că nu există diferențe esențiale între inteligența umană și cea artificială.

 

 

[1] M. Tegmark, Viața 3.0. Omul în epoca inteligenței artificiale, Ed. Humanitas, 2019, p. 286.

[2] Pentru a viziona prezentarea lui E. Musk, a se vedea https://www.neuralink.com.

[3] Idem.

Adauga un comentariu