CUGETĂRI DESPRE CIOCNIREA GENERAŢIILOR

„Copiii și părinții au câteva țeluri (scopuri, obiective) comune, între care: libertatea (fizică, morală, de exprimare ş.a.), satisfacția spirituală (confortul psihic, fericirea, plăcerea) bunăstarea materială și realizarea profesională. Diferențele dintre părinți și copii apar nu în ceea ce privește identitatea obiectivelor, ci sub aspectul dozelor (proporțiilor), conținutului sau al ordinii în care urmăresc atingerea acestora”.

„Tinerii și, în special, adolescenții își doresc libertate cât mai mare (cât mai aproape de 100%), un grad de fericire foarte ridicat (cât mai apropiat de maximum) o situație materială bună (medie, spre ridicată) și o realizare profesională acceptabilă (cel puțin medie)”.

„Părinții adolescenților plasează obiectivele lor într-o ordine inversă față de cea a copiilor. În viziunea părinților, realizarea profesională are un loc foarte înalt pe scara țelurilor, apoi se situează bunăstarea materială, penultima poziție este ocupată de satisfacția spirituală și abia pe ultimul loc este situată libertatea”.

„Trebuie să acceptăm existența problemei ciocnirii generațiilor, respectiv a unui conflict între tineri și cei mai în vârstă (aici îi avem în vedere în special pe cei care au calitatea de părinte)”.

„Soluții care pot eradica fenomenul ciocnirii generațiilor nu există, dar sunt anumite remedii care pot menține acest fenomen în limite rezonabile”.

„Atât adolescenții, cât și părinții, după ce conștientizează existența conflictului între generații, dacă doresc soluționarea pozitivă a acestuia, trebuie să ofere concesii reciproce, prin folosirea criteriului avantajelor comune și cu recunoaşterea faptului că purtarea conflictului consumă în mod inutil energie, care poate fi folosită în alte scopuri mult mai importante”.