INFATUAREA ȘI LEGILE SALE
Trufia este un balon care se sparge cu acul umorului.
Infatuarea este forma fără fond în care se prezintă public înfumurații.
În ierarhia defectelor umane, infatuarea probabil nu este cel mai grav viciu, dar sigur are un loc pe podium.
Trufia este o oglindă mereu îmbietoare; ne micşorează metehnele, ne măreşte calităţile (Montesquieu).
Modestia nu acceptă trufia, întrucât aceasta din urmă este atât de mare încât nicio virtute nu o poate încăpea.
Mândria a fost primul păcat din lume, iar păcătosul este Lucifer, care a vrut să fie egalul lui Dumnezeu.
Infatuarea este un defect uman care nu ocolește pe nimeni și, deși unii nu-l acceptă, îl întâlnim frecvent, în special la oamenii needucați.
Atunci când îngâmfarea este la cote înalte, rațiunea este la pământ sau la genunchiul broaștei.
Snobul este un trufaș care împrumută conduita, zisă la modă, a altora.
Mantia sub care se află înfumuratul produce noapte, dar fără lună și stele.
Infaturarea și inteligența se exclud reciproc.
Infatuatul este precum becul care se crede soare.
Dintre două rele – o inocentă îngâmfare sau o falsă modestie – este preferabilă prima, căci a doua izvorăște din viclenie.
Pânza vieții noastre este țesută atât din trufie, cât și din modestie, dar ceea ce contează este culoarea ce predomină. Dacă prevalează trufia, atunci am pierdut aproape totul, iar dacă prevalează modestia, atunci am câștigat aproape totul.
Infatuarea nu este compatibilă cu sublimul, dar este frecvent asociată cu ridicolul.
Înfumuratul este în postura fotbalistului care-și dă autogol din foarfecă.
Infatuarea are un singur leac: multe, cât mai multe exerciții de modestie și un pic de euristică.
Infatuarea este un fenomen social guvernat de legi care comportă puține excepții.
Prima lege a infatuării: infatuarea este invers proporțională cu inteligența.
A doua lege a infatuării: îngâmfatul nu-și dă seama că ceilalți văd foarte clar infatuarea sa.
A treia lege a infatuării: înfumurații cad deseori victime propriilor orgolii.
