De ziua lui Albert Einstein, despre teoria relativității pe înțelesul tuturor, câteva citate atribuite acestuia și o poveste cu șoferul său

Omul s-ar afla într-o poziţie proastă dacă ar trebui constrâns de frica pedepsei şi speranţa răsplatei după moarte (A. Einstein).

Este greu să reziști tentației să spui sau să consemnezi ceva despre, poate, cel mai inteligent om care a trăit vreodată pe Terra[1].

Despre Albert Einstein s-au scris și spus foarte multe, iar cele scrise în rândurile ce urmează sunt doar câteva spicuiri, alese în mod subiectiv, din viața socială sau opera inegalabilă a savantului și o scurtă poveste încântătoare despre conferințele acestuia.

Einstein a lăsat umanității teorii și idei de care oamenii de știință și profanii, deopotrivă, sunt fascinați, pentru că savantul a vrut și a reușit să pătrundă prin intermediul lor nu numai în mințile fizicienilor,  ci și în spiritul oamenilor obișnuiți, al publicului larg.

La întrebarea: “Cum v-a venit ideea asta nemaipomenită a relativității?”, Einstein a răspuns: “Unii oameni se gândesc și la lucruri simple”.

La întrebarea: „Cum explicați relativitatea?”, Einstein a răspuns: „Când stai lângă o fată drăguță două ore, ele par două minute. Când stai pe o plită încinsă două minute, ți se par două ore. Aceasta este relativitatea”.

Tot despre relativitate, Einstein spunea: „Relativitatea se aplică la fizică, nu la etică”.

Einstein a anticipat evoluția tehnologică și efectele acesteia asupra umanității. Referitor la tehnologie, acesta glăsuia: „A devenit cumplit de evident că tehnologia ne-a depăşit umanitatea”.

La întrebarea: „Cu ce arme se vor lupta oamenii în al treilea război mondial”, Einstein a răspuns: „Nu știu cu ce arme se vor lupta oamenii în al treilea război mondial, dar în al patrulea se vor bate cu bețe și pietre”.

Einstein susținea că toți oamenii sunt geniali, însă trebuie judecați diferit. El spunea: „Dacă judeci un peşte după abilitatea sa de a se căţăra în copac, el va trăi toată viaţa cu impresia că e un prost”.

***

Una dintre poveştile savuroase, care îi are ca protagoniști pe Albert Einstein şi pe şoferul său, este din perioada în care cei doi călătoreau prin universităţi, unde savantul era invitat și susținea conferințe despre teoria relativității.

Într-o zi, în timp ce mergeau spre o universitate, şoferul său i-a spus: „Știu pe de rost prelegerea despre teoria relativității şi cred că aș putea să o susțin și eu„.

Fiind într-o stare de indispoziție, atunci când au ajuns la locul unde trebuia să se desfășoare conferința despre teoria relativității, Einstein i-a propus șoferului său să susțină el prelegerea stabilită, astfel că i-a luat șapca șoferului, și-a pus-o pe cap și s-a așezat în spatele sălii.

Întrucât cei din sală nu-l cunoșteau pe omul de știință, şoferul s-a prezentat sub numele de Albert Einstein, după care a susținut prelegerea convenită fără nicio greşeală.

Când a vrut să plece, la finalul conferinței, unul dintre profesori l-a oprit şi i-a adresat o întrebare grea, cu scopul de a-l pune în dificultate pe marele Einstein.

În fața unei asemenea probleme, șoferul a avut prezența de spirit necesară și i-a dat interlocutorului  o replică spontană genială.

„Întrebarea dumneavoastră este interesantă, dar ușoară. Așa că îl rog pe șoferul meu să vă dea răspunsul„.

Atent la conversație, Einstein s-a ridicat şi a dat profesorului respectiv un răspuns pe măsura geniului său.

[1] Albert Einstein s-a născut în 14 martie 1879, în orașul Ulm din Germania, și a decedat în 18 aprilie 1955, la Princeton (SUA). Principalele contribuții științifice ale marelui savant privesc teoria relativității restrânse (1905) și teoria relativității generalizate (1915).