All for Joomla All for Webmasters
Splaiul Unirii nr. 152-154, Sect. 4, București

DECIZIA NR. 23/2017 PRIVIND CONFISCAREA SPECIALĂ ÎN CAZUL INFRACȚIUNII DE SPĂLARE A BANILOR PROVENIȚI DIN EVAZIUNE FISCALĂ

 

 1. Precizări introductive

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 8 noiembrie 2017, a fost publicată Decizia nr. 23/2017 privind dezlegarea chestiunii de drept, dacă: „În interpretarea dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor şi art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, în ipoteza concursului de infracţiuni dintre infracţiunea de evaziune fiscală şi infracţiunea de spălare a banilor se impune luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale a sumelor de bani ce au făcut obiectul infracţiunii de spălare a banilor şi care provin din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală concomitent cu obligarea inculpaţilor la plata sumelor reprezentând obligaţii fiscale datorate statului ca urmare a săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscala şi, în caz afirmativ, suma ce face obiectul confiscării este reprezentată de valoarea totală a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale sau de valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat ca urmare a săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută în art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005?„.

Anterior acestei decizii, practica judiciară în materie nu a fost unitară fiind întâlnite, după știința noastră, următoarele opinii:

  • Confiscarea specială, în temeiul art. 33 din Legea nr. 656/2002, nu se impune concomitent cu obligarea la plata sumelor reprezentând obligaţii fiscale datorate statului ca urmare a săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală;
  • Confiscarea specială, în temeiul art. 33 din Legea nr. 656/2002, se poate dispune, dar numai asupra bunurilor care provin din comiterea infracțiunii premisă (evaziune fiscală);
  • Confiscarea specială, în temeiul art. 33 din Legea nr. 656/2002, se dispune asupra diferenței dintre valoarea bunurilor reciclate și valoarea bunurilor care constituie obiect al infracțiunii de evaziune fiscală;
  • Confiscarea specială, în temeiul art. 33 din Legea nr. 656/2002, se dispune asupra valorii bunurilor reciclate, indiferent dacă subiectul activ a fost sau nu obligat să plătească sau chiar a plătit sume reprezentând contravaloarea bunurilor care au format obiect al infracțiunii de evaziune fiscală.

 

2. Dispozițiile legale incidente

Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002: „(1) Constituie infracțiunea de spălare a banilor și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani:

a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;

b) ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni;

c) dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni„.

Potrivit art. 33 din Legea nr. 656/2002: „(1) În cazul infracţiunilor de spălare a banilor şi de finanţare a actelor de terorism se aplică dispoziţiile art. 118 din Codul penal[1] privind confiscarea bunurilor.

(2) Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, se confiscă echivalentul lor în bani sau bunurile dobândite în locul acestora.

(3) Veniturile sau alte beneficii materiale obţinute din bunurile prevăzute la alin. (2) se confiscă.

(4) Dacă bunurile supuse confiscării nu pot fi individualizate faţă de bunurile dobândite în mod legal, se confiscă bunuri până la concurenţa valorii bunurilor supuse confiscării.

(5) Dispoziţiile alin. (4) se aplică în mod corespunzător şi veniturilor sau altor beneficii materiale obţinute din bunurile supuse confiscării, ce nu pot fi individualizate faţă de bunurile dobândite în mod legal.

(6) Pentru a garanta ducerea la îndeplinire a confiscării bunurilor, este obligatorie luarea măsurilor asigurătorii prevăzute de Codul de procedură penală”.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005: „Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale:

a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;

b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;

c) evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive;

d) alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor;

e) executarea de evidenţe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor;

f) sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă

ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate;

g) substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către terţe persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală şi ale Codului de procedură penală”.

Conform art. 112 C. pen.: „(1)Sunt supuse confiscării speciale:

a) bunurile produse prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală;

b) bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;

c) bunurile folosite, imediat după săvârşirea faptei, pentru a asigura scăparea făptuitorului sau păstrarea folosului ori a produsului obţinut, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;

d) bunurile care au fost date pentru a determina săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală sau pentru a răsplăti pe făptuitor;

e) bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia;

f) bunurile a căror deţinere este interzisă de legea penală”.

 

3. Dezlegarea chestiunii de drept și considerentele principale

Prin Decizia nr. 23/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat: „În interpretarea dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor şi art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale în ipoteza concursului de infracţiuni dintre infracţiunea de evaziune fiscală şi infracţiunea de spălare a banilor nu se impune luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale a sumelor de bani ce au făcut obiectul infracţiunii de spălare a banilor şi care provin din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală concomitent cu obligarea inculpaţilor la plata sumelor reprezentând obligaţii fiscale datorate statului ca urmare a săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală„.

În argumentarea soluției, instanța supremă reține: „În condiţiile în care suma de bani dobândită în urma comiterii unei infracţiuni nu se mai află în posesia făptuitorului, ci a fost folosită pentru despăgubirea persoanei vătămate, nu mai există situaţia premisă a deţinerii produsului unei infracţiuni şi, implicit, nu există nicio stare de pericol, nejustificându-se sub niciun aspect luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale (…).

În ipoteza existenţei unui prejudiciu rezultat din săvârşirea faptei de evaziune fiscală, acesta trebuie acoperit, măsura confiscării ca urmare a infracţiunii de spălare a banilor nemaifiind operabilă, întrucât ne aflăm în prezenţa unui prejudiciu unic, iar aplicarea concomitentă a celor două măsuri ar avea drept consecinţă o dublă sancţionare a persoanei acuzate şi condamnate pentru comiterea ambelor infracţiuni”.

 

4. Efectele Deciziei nr. 23/2017 și alte consecințe ale concursului între infracțiunile de evaziune fiscală și spălarea banilor

a. Confiscarea specială, în temeiul art. 33 din Legea nr. 656/2002, este exclusă în cazul în care instanța a dispus obligarea la „plata sumelor reprezentând obligaţii fiscale datorate statului ca urmare a săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală

Din Decizia nr. 23/2017 rezultă că nu poate fi dispusă atât plata sumelor reprezentând obligaţii fiscale datorate statului, ca urmare a săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, cât și măsura confiscării speciale având același obiect.

Bunurile care pot face obiectul infracțiunii de spălare a banilor sunt întotdeauna bunuri provenite din săvârşirea de infracţiuni. Despre obiectul infracțiunii de spălare a banilor se poate afirma că el coincide, parțial (când sunt spălate numai o parte dintre bunurile de orgine infracțională) sau total (când sunt spălate toate bunurile de proveniență infracțională) cu obiectul infracțiunii premisă (predicat, principală).

Cu alte cuvinte, obiectul infracțiunii de spălare a banilor poate fi inferior sau egal valoric cu cel al infracțiunii din care provine. În principiu, obiectul infracțiunii de spălare a banilor nu-l poate depăși din punct de vedere valoric pe cel al infracțiunii principale.

Există o singură excepție de la această regulă. Este vorba despre situația în care  bunurile murdare spălate au produs fructe [venituri sau beneficii, conform art. 33 alin. (2) din Legea nr. 656/2002].

Pentru ilustrare, dăm un exemplu. Presupunem că o persoană (inculpatul X) este trimisă în judecată, în calitate de autor, alături de un complice (inculpatul Y), pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală [art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005] și spălare de bani [art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002], constând în aceea că s-a sustras de la plata TVA (în cunatum de 38.000 lei), prin înregistrarea unor operațiuni fictive (în valoare de 200.000 lei), în actele contabile ale societății pe care o administra, iar apoi a folosit suma evazionată (38.000 lei) pentru achiziția unui teren. În fapt, suma de 200.000 lei (de proveniență legală) a fost plătită prin transfer bancar în contul societății care a emis facturile ce vizau operațiunile nereale, iar ulterior a fost retrasă de la bancomat de către administratorul (Y) acestei societăți și apoi a fost restituită autorului infracțiunii (X) de evaziune fiscală.

Ulterior, suma de 38.000 lei a fost plătită pentru cumpărarea unui teren, iar suma de 162.000 lei (suma licită) a fost folosită pentru creditarea societății. Facem precizarea că societatea este plătitoare de impozit pe cifra de afaceri.

Într-o astfel de situație, dacă X nu a plătit benevol contravaloarea obligațiilor fiscale, instanța îl va obliga pe acesta la plata obligaţiilor fiscale datorate statului ca urmare a săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, respectiv la suma de 38.000 lei.

Într-un astfel de caz, este exclusă posibilitatea dispunerii măsurii confiscării sumei de 38.000 lei, deoarece această sumă a fost deja avută în vedere la antrenarea răspunderii pentru prejudiciul produs ca urmare a comiterii infracțiunii de evaziune fiscală.

b. Poate fi dispusă confiscarea specială, în temeiul art. 33 din Legea nr. 656/2002, asupra bunurilor care nu au proveniență infracțională?

Răspunsul este categoric nu. Confiscarea specială, în temeiul art. 33 din Legea nr. 656/2002, poate fi luată numai asupra bunurilor care au proveniență infracțională, adică a bunurilor murdare rezultate din infracțiuni și nicidecum cu privire la bunurile care au proveniență licită.

De altfel, din dispozitivul Deciziei nr. 23/2017 rezultă foarte clar că „nu se impune luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale a sumelor de bani ce au făcut obiectul infracţiunii de spălare a banilor şi care provin din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală concomitent cu obligarea inculpaţilor la plata sumelor reprezentând obligaţii fiscale datorate statului ca urmare a săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală”.

În ipoteza în care banii murdari provin din comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, dacă subiectul activ, comun celor două infracțiuni (evaziune și spălare de bani), a fost obligat la plata unor sume ce reprezintă valoarea obligațiilor fiscale, potrivit Deciziei nr. 23/2017 față de acesta nu se mai poate lua măsura de siguranță a confiscării speciale.

Astfel, în exemplul de mai sus, în care suma virată în cadrul operațiunii fictive era de 200.000 lei, este exclusă de plano incidența dispozițiilor privind confiscarea specială, deoarece inițial aceasta a avut în integralitate proveniență licită. Faptul că, din această sumă (200.000 lei), ca urmare a transferului bancar în contul societății administrate de Y și eviențierii în actele contabile a operațiunilor fictive, o parte (38.000 lei) a căpătat origine infracțională nu determină contaminarea și murdărirea întregii sume virate[2].

 c. Confiscarea specială, în temeiul art. 33 din Legea nr. 656/2002, poate avea ca obiect banii curați?

Confiscarea specială, în temeiul art. 33 din Legea nr. 656/2002, nu poate avea ca obiect banii curați, care au proveniență licită. În exemplul de mai sus, suma de 162.000 lei, ce constă în diferența dintre suma transferată și suma evazionată, nu poate fi confiscată, întrucât are origine legală.

Singura sumă ce putea fi supusă confiscării speciale era suma de 38.000 lei, sumă care a fost sustrasă de la plata către bugetul general consolidat, dar și în acest caz numai sub condiția ca partea civilă (statul) să nu se constituie parte civilă sau dacă pretențiile acesteia sunt inferioare valoric sumei evazionate. În exemplul nostru, având în vedere că inculpatul X a fost obligat la plata prejudiciului produs prin infracțiunea de evaziune fiscală, respectiv a sumei de 38.000 lei (sumă egală cu cea a banilor murdari), în privința acestuia nu se mai poate dispune măsura confiscării speciale.

d. Confiscarea specială, în temeiul art. 33 din Legea nr. 656/2002, poate fi dispusă în ipoteza în care prejudiciul constând în suma evazionată a fost acoperit benevol în cursul urmăririi penale sau al judecății?

Răspunsul este negativ. Am văzut mai sus că, potrivit Deciziei nr. 23/2017, măsura de siguranță a confiscării speciale, în temeiul art. 33 din Legea nr. 656/2002, nu poate fi luată dacă instanța a dispus obligarea la „plata sumelor reprezentând obligaţii fiscale datorate statului ca urmare a săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală”.

Așa stând lucrurile, a fortiori, aceeași soluție este valabilă și în ipoteza în care prejudiciul constând în suma evazionată a fost acoperit benevol în cursul urmăririi penale sau al judecății.

 

 

 

 

 

 

[1] Art. 118 este din Codul penal anterior. În prezent este vorba despre art. 112 C. pen. Potrivit art. 112 C. pen.: „(1) Sunt supuse confiscării speciale:

a) bunurile produse prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală;

b) bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;

c) bunurile folosite, imediat după săvârşirea faptei, pentru a asigura scăparea făptuitorului sau păstrarea folosului ori a produsului obţinut, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;

d) bunurile care au fost date pentru a determina săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală sau pentru a răsplăti pe făptuitor;

e) bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia;

f) bunurile a căror deţinere este interzisă de legea penală.

(2) În cazul prevăzut în alin. (1) lit. b) şi lit. c), dacă valoarea bunurilor supuse confiscării este vădit disproporţionată faţă de natura şi gravitatea faptei, se dispune confiscarea în parte, prin echivalent bănesc, ţinând seama de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce şi de contribuţia bunului la aceasta. Dacă bunurile au fost produse, modificate sau adaptate în scopul săvârşirii faptei prevăzute de legea penală, se dispune confiscarea lor în întregime.

(3) În cazurile prevăzute în alin. (1) lit. b) şi lit. c), dacă bunurile nu pot fi confiscate, întrucât nu aparţin infractorului, iar persoana căreia îi aparţin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se va confisca echivalentul în bani al acestora, cu aplicarea dispoziţiilor alin. (2).

(4) Dispoziţiile alin. (1) lit. b) nu se aplică în cazul faptelor săvârşite prin presă.

(5) Dacă bunurile supuse confiscării potrivit alin. (1) lit. b)- e) nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa valorii acestora.

(6) Se confiscă, de asemenea, bunurile şi banii obţinuţi din exploatarea bunurilor supuse confiscării, precum şi bunurile produse de acestea, cu excepţia bunurilor prevăzute în alin. (1) lit. b) şi lit. c)”.

[2] Mai mult, suma de 38.000 lei poate fi conisderată murdară abia în momentul în care se realizează conținutul integral al infracțiunii de evaziune fiscală, respectiv la data evidențierii în actele contabile a operațiunii fictive, care se consumă la data declarației privind decontul de TVA. Până la depunerea declarației privind decontul de TVA nu este încă produs prejudiciul în dauna bugetului general consolidat, ceea ce înseamnă că nu există încă bani negri (murdari, de origine infracțională).

Adauga un comentariu