All for Joomla All for Webmasters
Splaiul Unirii nr. 152-154, Sect. 4, București

DEPENDENȚA FAȚĂ DE FOTBAL ȘI DE CELELALTE DISCIPLINE SPORTIVE

 

Motto 1: „La fotbal și la politică se pricepe toată lumea”.

Motto 2: „Jocul de fotbal se complică mult prin apariția echipei adverse (J.P. Sartre)”.

Motto 3: „Fotbalul e oglinda în care ghicești grimasa din spatele surâsului și gentlemanul din spatele brutei” (R. Paraschivescu).

Motto 4: „Hemoragiile cerebrale sunt mai rare la amatorii și la jucătorii de fotbal” (P. Desproges).

La fel ca în multe alte sporturi, dar poate mult mai mult decât în oricare altele, fotbalul are o trăsătură adictivă accentuată, întruct determină o dependență de mare intensitate pentru mulți dintre cei care iubesc acest sport. Sigur, ceea ce spun este valabil, în principal, pentru Europa sau America de Sud și mai puțin pentru America de Nord și celelalte continente, dar se pare că bătrânul sport este din ce în ce mai apreciat și în alte zone ale globului. De pildă, în China și anumite țări arabe fotbalul câștigă din ce în ce mai mult teren.

De ce se bucură fotbalul de succes social și economic? Sunt multe explicații. Una dintre ele este aceea că majoritatea fotbaliștilor pleacă de jos, astfel că mulți dintre iubitorii acestui sport trăisesc mirajul poveștilor fotbaliștilor de succes, identificându-se într-o oarecare măsură cu aceștia. Altă explicație constă în faptul că fotbalul este un joc de echipă, care se bazează foarte mult pe organizarea și puterea echipei și mai puțin, fără a fi exclusă, pe individualitatea fiecărui jucător, chiar dacă volens nolens în multe echipe au strălucit sau strălucesc jucători precum Maradona (la Napoli), Messi (la Barcelona), Cristiano Ronaldo (la Real Madrid) sau Hagi (la Galatasaray). Apoi, nefiind întâmplătoare, rezultatele bune ale disciplinelor sportive de echipă presupun folosirea unor elemente de tactică și strategie.

Într-o altă ordine de idei, fotbalul și celelalte sporturi sunt utile din punct de vedere social, întrucât contribuie la formarea de caractere puternice, la dobândirea unor deprinderi socialmente pozitive și la degajarea tensiunilor acumulate în societate. Fotbalul este, în același timp, util dar și iubit, pentru faptul că oferă spectatorilor prilejul să se manifeste fără inhibiții ori rețineri de ordin moral, fiind din acest punct de vedere o supapă prin care respiră societatea supusă presiunilor vieții sociale cotidiene.

Dintr-o altă perspectivă, fotbalul, în special, și sportul, în general, trec printr-o perioadă de transformare și redefinire. Astfel, s-a propus introducerea arbitrajului bazat pe înregistarea video (pentru meciurile de fotbal), crește numărul competițiilor și al echipelor participante ș.a. În afara acestori tendințe de reconfigurare a regulilor și a structurii competiționale, este din ce în ce mai vizibilă organizarea activităților sportive după criterii împrumutate din domeniul clasic al afacerilor. În sport se implică din ce în ce mai mai mulți oameni de afaceri, care investesc în acest domeniu, probabil, și datorită pasiunii pentru activitățile sportive, dar și pentru a obține profit de pe urma banilor investiți. În aceste condiții, ce șanse la câștigarea unei competiții are un club de fotbal care are buget de un miilion de euro în fața unui club care se bazează pe un buget de 100 de milioane de euro? Sau ce șanse la câștigarea unor medalii au sportivii dintr-o țară în care condițiile necesare pregătirii sportive sunt precare? Cele două întrebări au răspunsuri clare pentru toată lumea, și anume că șansele sunt mai degrabă teoretice. Realitatea este dovada celor de mai sus.

Din acest unghi este observabilă latura mai puțin plăcută a sportului, care se detașează, cel puțin în parte, de scopul original al activităților sportive, respectiv acela al competiției bazate pe șanse egale și pe fair-play.

Până la urmă, ca orice activitate umană, fotbalul nu este este perfect, întrucât nu este nici alb, nici negru, ci foarte probabil gri, astfel că acesta conține ingredintele necesare pentru a fi iubit și hulit, în egală măsură.

Un alt lucru este, de asemenea, probat și sigur despre fotbal: este adictiv, întrucât creează dependență, fiind realmente un drog social atât pentru protagoniști, cât și pentru spectatori. Simon Critchley surpinde excelent această latură a fobalului, când spune următoarele: „Fotbalul poate să fie un lucru oribil. E un opiaceu puternic, care sedează popoarele dependente, secătuindu-le energiile, distrăgându-le atenția de la luptele sociale mai importante, pe care le au de dus într-un anumit timp și spațiu și anulându-se potențialul de acțiune publică. Fotbalul este, fără îndoială, o formă a psihologiei maselor, care poate autoriza cele mai stridente forme de triballism, la nivelul clubului, și cel mai urât tip de naționalism, la nivelul țării[1]”.

Așadar, pur și simplu acesta este fotbalul: un sport periculos, care produce dependență!

 

[1] S. Critchley, Faza cu fotbalul, Baroque Books&Arts, 2018, p. 171.

Adauga un comentariu