DESPRE GÂNDIREA, CONȘTIENȚĂ, CONȘTIINȚĂ ȘI ATITUDINE
Conștiința este busola omului (V.V. Gogh).
Conștiința este garantul tuturor lucrurilor pe care le considerăm umane și prețioase. Pierderea ei o socotim echivalentă cu moartea, chiar dacă trupul dăinuie și dă încă semne de viață (G. Edelman).
Conştiinţa este lucrul cel mai dumnezeiesc din noi (O. Wilde).
Să înveţi fără să gândeşti este inutil. Să gândeşti fără să înveţi este periculos (Confucius).
Gândeşte mult, spune puţin şi scrie mult mai puţin (proverb englez).
Tribunalul pe care omul îl simte în el este conştiinţa (I. Kant).
Conștiința este judecătorul propriilor gânduri și comportamente.
Conştienţa este starea omului integrat în mediul unde trăieşte, în timp ce conştiinţa este starea omului care acceptă să se conformeze preceptelor morale şi legale (definirea conștienței și a conștiinței).
Conştienţa înseamnă o minte trează, vigilentă şi conectată la realitatea înconjurătoare (o definiție diferită a conștienței).
Conştiinţa – lumina inteligenţei pentru a distinge binele de rău (Confucius).
Atitudinea pozitivă și constructivă generează contagiune în jur și, la cei indeciși, constituie ghiontul sau scânteia lipsă.
Conştiinţa este sentimentul intim imediat, constant, al activităţii eului în fiecare din fenomenele vieţii lui morale (Voltaire).
Ştiinţa fără conştiinţă este ruina sufletului (F. Rabelais).
Emoţiile sunt resorturi psihice care generează hormonii ce constituie combustibilul organismului şi îi asigură buna funcţionare (definiția emoțiilor).
Fericirea, empatia, tristeţea, furia, uimirea, frica şi dezgustul sunt emoţiile esenţiale exprimate de om (lista emoțiilor[1]).
Empatia, în special, şi celelalte emoţii, în general, au stat la baza evoluţiei omului.
Conştiinţa valorează cât o mie de martori (Quintilian).
Conștiința este oglinda lumii ideale.
Conştiinţa e un fenomen ireductibil (G. Călinescu).
Mintea omului este un ansamblu unitar și structurat de informații, dar care, potrivit celor mai reputați specialiști în psihologie, funcționează în două moduri (sisteme) operaționale: sistemul rapid și sistemul lent.
Viața fără busola conștiinței nu valorează nimic, dar în prezența constantă a acesteia poate fi totul.
Conștiința curată nu înseamnă că nu a fost testată în vâltoarea vieții, ci că a trecut și a ieșit imaculată prin mizeriile vieții.
Gândirea rapidă include ambele variante de gândire intuitivă – expertă și euristică –, precum și activitățile mintale total automate ale percepției și memoriei (D. Kahneman).
Omul este setat să decidă repede, intuitiv și fără analiză sau chibzuință.
Banii nu sunt detergentul care curăță conștiința, ci mizeria care o murdărește.
Căutarea spontană a unei soluții intuitive eșuează, câteodată nu ne vine în minte nicio soluție expertă, niciun răspuns euristic. În astfel de cazuri, ne descoperim îndreptându-ne către o formă de gândire lentă, mai greoaie și care ne cere efort (D. Kahneman).
Când conștiința acționează postfactum suntem în prezența unui eșec lamentabil, dar reparabil.
Nu creierul generează conştiinţa, ci conştiinţa are în primire un creier de care se foloseşte (D.C. Dulcan).
Poți spăla multe lucruri, care se curăță, dar nu și conștiința, care odată murdărită nu mai poate fi spălată cu succes.
Conștiința ne diferențiază față de alte vertebrate.
Zestrea genetică a omului, experiența dobândită, precum și educația sunt factori care determină sau influențează calitatea rezoluțiilor pe care acesta le adoptă.
Vestea bună este că, prin exerciții de cunoaștere a mecanismelor psihologice, care produc erori perceptive sau cognitive, rata de succes a gândirii intuitive poate fi îmbunătățită în mod substanțial.
Intuiția este un proces psihologic ce se derulează la cald și aproape instantaneu, iar chibzuința este un proces psihologic ce se petrece la rece și în mod controlat.
Intuiția nu oferă explicații, ci instrumente sau căi care pot fi folosite, dar fără comentarii.
Intuiția constă în funcționarea minții pe pilot automat.
[1] Empatia nu este, de regulă, inclusă în paleta emoțiilor.
