DESPRE UNELE PARADIGME SOCIALE
Mitul recipientului Pandorei ne învață să fim orientați spre cunoaștere, dar să avem o conduită prudentă atunci când accesăm necunoscutul, și să credem permanent în steaua noastră, indiferent de vicisitudini, dacă scopul pe care-l urmărim este posibil, moral și legal.
În orice colectivitate mare vom găsi persoane care se autovictimizează, pesimiste sau sceptice, ceea ce poate diferi fiind doar ponderea acestor categorii de persoane în cadrul fiecărei colectivități analizate.
Mulți dintre cei care se autovictimizează sunt victimeale propriei atitudini permanente (autovictimizare cronică).
Scepticismul, pesimismul și autovictimizarea realizează un cerc vicios care determină neîncrederea celor aflați într-o atare situație în semenii lor.
Paradigmele societății contemporane pot fi extinse sau schimbate numai de către oameni care fie nu au fost vreodată în cutia socială, fie au reușit performanța să iasă din casetă după ce societatea i-a introdus acolo.
Omul originar avea ca motivație fie nevoia de conservare(hrană și apărare),fie nevoia de reproducere(asigurarea perpetuării speciei).
Omul modern este cel care a introdus în paleta motivațiilor sistemul recompensă-sancțiune,care s-a bucurat și se bucură încă de succes.
Măreția scopului, la realizarea căruia vrea să contribuie, este pentru omul contemporan preferabilă recompensei și fricii de sancțiune, care pălesc la umbra splendorii generate de importanța obiectivului urmărit.
Unde dai și unde crapă! (varianta originală.
Când dai, fii atent să nu-ți crape pantalonii din cauza încordării (varianta veselă).
Înainte de a face ceva, să fii sigur că știi ce faci și situația nu-ți scapă de sub control (varianta reconfigurată).
Cine sapă groapa altuia, cade el în ea (varianta originală).
Cine sapă groapa altuia trebuie să aibă pregătire în săpatul gropilor, căci tocmai am aflat faptul că cei necalificați în acest domeniu cad ei în gropile pe care le sapă (prima variantă veselă).
Cine sapă groapa altuia își asumă riscul împlinirii proverbului despre cel care sapă groapa altuia (a doua variantă veselă).
Cine sapă groapa altuia este gropar și trăiește din necazurile altora (a treia încercare de a vă smulge măcar un zâmbet).
Dacă nu vrei să cazi în groapa săpată pentru altul fie nu sapi gropi, fie îți sapi groapa proprie(varianta cinică).
Sapa de metal este mai bună decât cea de lemn, iar sapa de lemn este mai bună decât cea de cauciuc, întrucât aceasta din urmă când dai cu ea în pământ îți sare direct în cap (variantă reconfigurată).
În ziua de azi cine mai folosește sapa, indiferent de materialul din care aceasta este confecționată, este recomandabil să folosească sapa de cauciuc, deoarece are șansa de a se trezi în urma loviturilor la cap (varianta vesel-amară).
