All for Joomla All for Webmasters
Splaiul Unirii nr. 152-154, Sect. 4, București

 

Statul nedrept

Statul este o entitate.

Creată în scop nobil.

Destinată să facă dreptate.

Într-un mod infailibil.

 

El este obligat legal.

Să adune contribuțiile.

Să le împartă echitabil și egal.

Să susțină școlile, spitalele (etc.).

 

Chiar și penitenciarele.

Să facă tot ce se poate.

Să garanteze drepturile.

Să nu uite de dreptate.

Și nici libertățile.

Acesta este statul de drept.

Iar dacă-și încalcă îndatoririle.

Statul devine nedrept.

 

Tipuri de guvernare

 

Anumite state sunt conduse

De guverne competente.

Altele de forțe ascunse.

Dar sunt și state guvernate de forțe inculte.

 

Maestrul și stagiarul

 

Vrând să-i dea oacazia.

Tânărului stagiar.

Să aplice în fapt teoria.

Pe un ton glaciar.

 

Maestrul avocat i-a zis acestuia.

Direct și fără ezitare.

Să susțină apărarea.

Pentru că lui i se pare.

 

Că e momentul oportun.

Să se arunce în focul luptei.

Apreciind că-i numai bun.

Să intre-n groapa cu lei.

 

Nemaistând pe gânduri tânărul confrate.

A început pledoaria, sperând la aplauze.

Și așa visul său a devenit realitate.

Fiind convins că la-nceput e bine să șocheze:

 

”Când m-am uitat în dosar.

Am rămas tâmpit”.

Maestrul a replicat pe un ton nefamiliar:

”Să se consemeze eu mi-am revenit”.

 

Nulitățile sociale

 

O vorbă veche spune. Că adevăru-i relativ. Or, această premisă impune. Un aspect imperativ.

 

Da, adevărul este relativ. Dar din motive prea puțin știute. Exprimându-mă peiorativ. Sunt sigur că nulitățile sunt absolute.

 

Viața ratată

 

Omul contemporan.

Este grăbit cu ochii treji.

Ceea ce se face într-un an.

El vrea să facă într-o zi.

Și așa viața i se scurge.

Ușor printre degete.

Crezând că drumul ce-l parcurge.

Îl duce foarte departe

 

Însă, pe la asfințitul vieții.

Își dă seama c-a greșit.

Și vrea să schimbe cursul sorții.

Să o ia de la-nceput.

 

Vrea să facă multe lucruri.

Să copilărească.

Să încerce multe jocuri.

Și numai apoi să crească.

Vrea să se bucure de viață.

Să admire razele de soare

În fiecare dimineață.

Să fie fericit când vede-o floare.

 

Să privească fără a judeca.

Să mănânce pentru a trăi.

Să nu trăiască pentru a mânca.

Să fie pregătit pentru a muri.

Este oare prea târziu?

Mai poate el recupera?

Să iasă din al vieții acvariu?

Și să facă tot ce el putea?

 

Dar n-a făcut când a fost cazul.

Și nici apoi n-a realizat.

Că putea să facă pe viteazul.

Dar mulți din ani lui s-au consumat.

 

Prea târziu sigur nu este.

Dacă începe chiar acum.

Să rescrie a sa poveste.

Și să o ia pe un alt drum.

 

Grefierul

 

Ședința de judecată.

Nu se poate derula.

Dacă nu e preparată.

Anterior de cineva.

 

Cu o zi sau mai multe înainte.

Cineva de la instanță.

Fără nicio rugăminte.

Dar cu mare prestanță.

Când e ședință de judecată.

Pune lista la avizier.

Chiar dacă e încărcată.

El o pregătește ca un abil crupier.

El nu știe când se termină ședința.

Dar voința-i este ca fierul.

Și dedică cu toată ființa.

Ați ghicit e grefierul.

 

 

Inevitabilul cerc al vieții

 

Într-un colț de lume un om moare. În altul se naște un prunc. Acest lucru pare o întâmplare. Și vreau o privire să arunc.

 

Meditând la aceste evenimente. Și la ceea ce au scris înțelepții. Am constatat că mințile deștepte. Vorbesc despre inevitabilul cerc al vieții.

 

Imaginea publică

 

A muncit cu trudă și sudoare.

Vreo 15-20 de ani.

Străduindu-se să dea valoare.

Respectului celorlalți oameni.

 

A trudit atât de mult pentru imagine.

Devenind un tip model.

Recunoscut așa cum se cuvine.

Iar acum, imaginea lucrează pentru el.

 

Soare înșelător

 

Într-o zi de primăvară.

Soarele se străduia să-și facă loc.

Printre norii instalați pe cer de-aseară.

Iar când reușea se transforma în foc.
Dar după fiecare reușită.

Astrul zilei se retrăgea.

Continuând mișcarea pe orbită.

Și după nori se ascundea.

 

Privarea de libertate

 

Nu-i aspect mai important.

Sau consecință mai grea.

Și nici lucru mai frustrant.

Decât condamnarea.

 

Dar dintre toate condamnările.

Condamnarea ce mai grea.

Care restrânge libertatea și drepturile.

Fără nicio îndoială este detenția.

 

Dictatorii

 

Viclenia este un cusur.

Pe care îl au orice dictatori.

Dar acesta nu e singur.

Ci mai au și alte trăsături.

 

Tiranii sunt, nu numai vicleni.

Ci mai sunt cruzi, determinați și ipocriți.

Cu cei ce le sunt subalterni.

Și, indiferent de alură, nu sunt deloc cinstiți.

 

Norocul și ghinionul în viață

 

Prin simplul fapt că s-a născut.

Orice om e norocos.

Dar după norocul de la-nceput.

El nu va mai fi la fel de băftos.

De aici încolo intră-n joc hazardul.

Și poate avea noroc sau ghinion.

După cum se va întoarce zarul.

Având șanse la orice, dar una la un trilion.

 

Așadar, uneori hazardul joacă rol cauzal.

Alteori, acesta doar favorizează.

Fiind element concursual.

Când prea puțin el mai contează.

 

Cei care au în viață doar succese.

Pot spune că au norocul fanion.

Iar cei cărora viața altceva le țese.

Sunt îndreptățiți a zice că au în viață numai ghinion.

 

Mirajul efectului de halou

 

Omul are o slăbiciune.

Crezând că tot ce mișcă se mănâncă.

Trecând rapid la acțiune.

Din orice i se servește mușcă.

Când vede un om modest.

Îi lipește etichetă.

Îl taxeaxă printr-un gest.

Cu viteză de rachetă.

 

Zice: ”Este-un om neînsemnat.

Total nerelevant.

Probabil, needucat.

Și sigur nu este savant”.

Apoi, dacă îl cunoaște bine.

Constată în mod direct.

Că modestul are gratitudine.

Și modus vivendi corect.

Nu pretinde că-i deștept.

Dimpotrivă, el susține.

Că are un mare defect.

Este mai slab decât oricine.

 

În fapt, modestul nostru.

Este-un tip fără egal.

Strălucește ca un astru.

În felul său, fiind genial.

Aceste cuvinte produc.

Un foarte puternic ecou.

Și la o morală conduc.

Să nu uităm de efectul de halou.

 

Prima lege a lui Cipolla

 

Cipolla ne spune fără perdea.

Că nu există sferă socială.

Fără imbecili în ea.

Indiferent că aceasta e urbană s-au rurală.

 

Și fără să importe că discutăm despre.

Oameni care au sau nu au școală.

Sigur imbecilitatea este.

O constantă socială.

 

Aparențele înșelătoare

 

Vezi pe stradă un tip bine îmbrăcat.

Apoi zici că-i serios.

Neindoios educat.

Sigur nu e dubios.

După ce-l cunoști mai bine.

Și-l observi cum se comportă.

Încolțește îndoiala-n tine.

Și ce-ai crezut nu mai concordă.

De aceea, un pic de prudență.

Și atenție sunt necesare.

Fără nicio diferență.

Căci aparențele-s înșelătoare.

 

Adauga un comentariu