All for Joomla All for Webmasters
Splaiul Unirii nr. 152-154, Sect. 4, București

DILEMA MĂGARULUI

Motto: Când nu ştii pe ce drum să mergi oricare este la fel de bun sau de prost.

În rândurile de sub acest titlu vreau să surprind situaţia pe care mulţi dintre noi o trăim când pe drumul vieţii întâlnim mai multe variante de traseu şi fiecare dintre acestea pare la fel de bună pentru noi sau de proastă.

De unde vine sintagma dilema măgarului sau echivalenta acesteia – paradoxul măgarului? Dilema măgarului este atribuită filozofului medieval J. Buridan[1], cunoscută şi ca Măgarul lui Buridan.

Pe scurt, povestea îl are ca personaj pe un măgar căruia îi este, în acelaşi timp, atât sete, cât şi foame. În faţa acestuia, la distanţă egală faţă de gura lui, se află un recipient cu apă şi altul cu ovăz. Fiindu-i la aceeaşi intensitate sete şi foame, măgarul nu a putut să ia hotărârea cu ce să înceapă, cu apa sau cu ovăzul, astfel că şi-a tot mişcat capul stânga-dreapta, fără să decidă, până când a leşinat.

Există mai multe variaţiuni ale dilemei măgarului. Spre exemplu, în una dintre ele, în faţa măgarului se află, la distanţă egală, aceeaşi hrană (fân, ovăz sau lucernă).

Dilema măgarului a stat la baza multor dezbateri filozofice şi încă este deseori menţionată în comunicare, pentru a surprinde diferite idei, pentru a justifica unele comportamente sau pentru a explica anumite situaţii limită, delicate sau fără ieşire.

Iată câteva exemple:

  • aceeaşi persoană are, simultan, două oferte de muncă echivalente;
  • un individ se află în faţa unei primejdii, pe care o poate evita în două moduri, care sunt la fel de periculoase;
  • situaţia în care se află o persoană cu probleme medicale grave, având de ales între două metode de remediu cu probabilitate similară de reuşită;
  • o persoană căsătorită are de ales între două opţiuni, îşi urmează perechea în străinătate, deoarece aceasta a fost detaşată şi nu are altă variantă, sau pune pe primul loc propria carieră şi refuză să o însoţească;
  • situaţia în care se află cineva când trebuie să gestioneze un conflict între două persoane la fel de apropiate;
  • situaţia în care cineva are posibilitatea să ajute pe altcineva, dar are două solicitări la fel de îndreptăţite şi nu ştie pe care dintre cele două să o satisfacă ş.a.

Aceste situaţii încadrabile în paradoxul măgarului sunt doar câteva dintre nenumăratele care pot apărea în viaţa unui om. Şi astfel apare inevitabila întrebare: Care sunt criteriile după care te vei ghida pentru a lua decizia?

Evident că nu există o un criteriu universal sau o soluţie-panaceu, valabilă în toate cazurile, cu rezolvări similare, ce pot apărea în viaţa unui om.

Un aforism spune că atunci când nu ştii pe ce drum să mergi oricare dintre ele este la fel de bun sau la fel de rău. Ideea esenţială surprinsă de această cugetare este aceea că orice decizie ce presupune mai multe opţiuni nu trebuie luată în pripă, ci numai după o analiză serioasă şi cu luarea în considerare a tuturor aspectelor relevante.

Adoptarea hotărârilor, în cazuri delicate sau cu mai multe soluţii similare posibile, în special când rezolvările aflate la dispoziţie pot afecta şi interesele altora, este un lucru de mare responsabilitate, care presupune, în primul rând, cunoaşterea foarte bună a datelor şi împrejurărilor relevante.

Apoi, chiar dacă în mod excepţional soluţia optimă poate fi cea a neluării deciziei de a acţiona în vreun fel şi a lăsării ca lucrurile să-şi urmeze cursul, în quasitotalitatea situaţiilor este necesară adoptarea unei rezoluţii într-un sens ori în altul, deoarece numai aşa se poate evita soarta măgarului.

În al treilea rând, în balanţa folosită la cântărirea argumentelor pro şi contra trebuie puse toate, respectiv cele care ţin de interesul personal, de interesul celor apropiaţi şi de interesul general. În situaţiile în care există categorii diferite de interese, criteriul principal trebuie să fie cel al armonizării sau corelării intereselor în cauză. Dacă interesele în dispută nu pot fi armonizate, ci sunt ireconciliabile, dacă argumentele pentru fiecare soluţie sunt echivalente, atunci orice soluţie adoptată de către decident trebuie acceptată şi respectată de ceilalţi, cu precizările de mai jos.

În final, în circumstanţele luării deciziilor în situaţii cu rezolvări echivalente, recomandarea ar fi: dacă una dintre soluţiile posibile este legală, iar celelalte sunt nelegale, trebuie să prevaleze prima dintre acestea, dacă toate sunt legale, dar numai una este morală, opţiunea trebuie să fie în favoarea acesteia, iar dacă toate sunt, deopotrivă, legale şi morale, poate fi folosit criteriul utilităţii.

 

 

[1] Jean Buridan (n.1292-d.1363).

Adauga un comentariu