MIRAJUL PUBLICITĂȚII
Publicitatea este un domeniu al relațiilor sociale care ne însoțește zilnic viața, chiar de mai multe ori pe zi. Când stăm în casă, dacă privim la televizor, ascultăm radioul sau accesăm internetul suntem izbiți de anunțuri, spoturi publicitare sau reclame care ne pun în temă cu existența unor produse ori servicii numai bune de a fi achiziționate. La fel, de îndată ce pășim în spațiul public, suntem din nou asaltați de afișe, sunete sau imagini, ce prezintă produse și servicii care ne captează imediat interesul.
Practic, viața noastră cotidiană este înfășurată în reclame, care ni se par atât de firești încât nici nu ne punem problema cum ar putea exista societatea contemporană fără publicitate. Nu există companie privată mijlocie sau mare care să nu aibă un procent din bugetul de venituri și cheltuieli destinat publicității. De asemenea, companiile cu capital de stat aplică politici similare în materia publicității cu cele ale companiilor cu capital privat. Mai mult, statul, instituțiile publice sau autoritățile publice alocă cheltuieli deloc neglijabile pentru promovare.
Spiritele cârcotașe ar putea să se întrebe: Este necesară publcitatea?
Varianta simplă a răspunsului este că publicitatea face parte din viața noastră, are ca scop încunoștințarea posibililor clienți cu privire la produsele sau serviciile oferite de producători și prestatorii de servicii.
Varianta sofisticată a răspunsului la întrebarea de mai sus este că relațiile dintre întreprinzători și clienți au nevoie de un liant, de un instrument sau mijloc care să optimizeze legătura dintre cei doi protagoniști ai mediului economic – omul de afaceri și consumatorul. Atât primul, cât și cel de-al doilea sunt seduși de farmecele mijloacelor de care dispune domeniul publcității. Întreprinzătorul și consumatorul sunt realmente încrezători în iluzia oferită de publcitate. Cel dintâi acceptă himera unor cifre de afaceri pe și le închipuie crescând progresiv, iar al doilea este vrăjit de mirajul achiziționării unor produse sau servicii de înaltă calitate. Când trag linie, însă, de cele mai multe, ambii sunt dezamăgiți, deoarece nici cifra de afaceri nu este cea estimată și nici produsele ori serviciile vândute nu se ridică la nivelul așteptărilor consumatorului. Oamenii de afaceri și clienții produselor ori serviciilor oferite nu se lecuiesc, ci recad repetitiv în mirajul publicității și retrăiesc, aproape de fiecare dată, decepția amară a înșelării speranțelor care sunt împlinite la niveluri modeste.
Metaforic spus, publicitatea este o frumoasă iluzie în care cred actorii scenei economice, pe care se joacă piesa capitalismului.
În această piesă scrisă de publicitate, ca urmare a produselor achiziționate, omul de afaceri speră că va câștiga mai mulți bani, în timp ce consumatorul nădăjduiește că va câștiga din punct de vedere social, sperând în mod ușuratic că produsul dobândit îl va ajuta să aibă succes mai mare pe planul relațiilor sociale.
Mirajul succesului material sau social este hrănit permanent, întrucât ieșirea din uz a materialelor publicitare învechite este întotdeauna urmată de punerea în circulație a unor noi reclame, al căror număr este în continuă creștere și oferă un viitor mai bun decât prezentul.
Între ceea ce publicitatea oferă efectiv și viitorul la care speră consumatorul există o diferență foarte mare, chiar abisală. J. Beger spune că: „Prăpastia între ceea ce publicitatea oferă cu adevărat și viitorul pe care îl promite corespunde prăpastiei dintre ceea ce cumpărătorul-spectator simte că este și ce și-ar dori să fie. Cele două devin un abis comun”[1]. Același autor, continuă: „Publicitatea ajută la mascarea și compensarea a tot ce nu este democratic în interiorul societății[2]”.
[1] J. Berger, Feluri de a vedea, Ed. Vellant, 2018, p. 148.
[2] J. Berger, op. cit., p. 149.