All for Joomla All for Webmasters
Splaiul Unirii nr. 152-154, Sect. 4, București

PREZUMŢIA DE LEGITIMĂ APĂRARE – CAUZĂ JUSTIFICATIVĂ


Potrivit art. 19 C. pen.: „(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită în legitimă apărare.

(2) Este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului.

(3) Se prezumă a fi în legitimă apărare, în condiţiile alin. (2), acela care comite fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de aceasta, fără drept, prin violenţă, viclenie, efracţie sau alte asemenea modalităţi nelegale ori în timpul nopţii”.

Prezumţia de legitimă apărare este relativă (iuris tantum), iar nu absolută (iuris et de iure), astfel că ea poate fi răsturnată prin probă contrarie[1].

Pentru declanșarea prezumției relative reglementate de art. 19 alin. (3) C. pen. trebuie întrunite numai condițiile specifice, statuate de aceste prevederi legale, iar nu și cerințele generale (comune), stabilite pentru legitima apărare pură și simplă, deoarece acestea se prespun ca fiind realizate.

Din analiza normei care prevede legitima apărare comună rezultă că, pentru existenţa acestei cauze justificative, trebuie îndeplinite două categorii de condiţii: condiţii referitoare la atac şi condiţii referitoare la apărare.

Condiţiile atacului sunt:

   să fie material;

   să fie direct;

   să fie imediat;

   să fie injust;

   să pună în pericol persoana făptuitorului, a altuia, drepturile acestora sau un interes general;

Condiţiile ripostei sunt:

   să fie necesară;

   să fie orientată împotriva agresorului;

   să fie proporţională cu gravitatea atacului;

   să îmbrace forma unei fapte prevăzute de legea penală.

Prezumția relativă de legitimă apărare poate fi răsturnată dacă se dovedește, mai presus de orice îndoială, că una sau mai multe dintre condițiile menționate în art. 19 alin. (2) nu sunt îndeplinite.

Odată constatate condițiile de incidență a prevederilor art. 19 alin. (3) C. pen., efectele sunt identice cu cele produse în situația aplicării dispozițiilor art. 19 alin. (2) C. pen.

Această cauză, deşi este reglementată in extenso numai în materia răspunderii penale, ea este împrumutată de toate ramurile dreptului din materia dreptului penal, ceea ce semnifică faptul că, mutatis mutandis, condiţiile de incidenţă prevăzute de legea penală sunt aceleaşi şi în celelalte ramuri ale dreptului.

Legitima apărare este o cauză justificativă şi produce efecte in rem, astfel că, dacă s-a probat existenţa acesteia, consecinţele sale se vor extinde asupra tuturor participanţilor la săvârşirea faptei. Efectele legitimei apărări sunt generale, în sensul că determină inexistenţa oricărei forme de ilicit – penal, civil, disciplinar, administrativ etc. Efectele generale ale legitimei apărări se produc numai în cazul legitimei apărări, ceea ce înseamnă că, în cazul excesului neimputabil, cel care a efectuat activitatea de apărare poate fi ținut răspunzător în sfera altor ramuri de drept. De asemenea, este posibilă răspunderea juridică în domeniul altor ramuri de drept, dacă legitima apărare intră în conexitate cu alte cauze de excludere a infracţiunii, când poate fi reţinută, uneori, răspunderea civilă.

Cu privire la prezumţia de legitimă apărare, în practica judiciară s-a decis că lovirea repetată, cu urmări mortale, a unei persoane care a pătruns în locuinţa făptuitorului noaptea, prin escaladare şi efracţie, şi a lovit cu băţul în cap pe cel aflat în încăpere constituie un act de legitimă apărare. Faptul că victima a fost lovită şi pe când încerca să se retragă şi după ce scăpase băţul din mână este irelevant, de vreme ce pericolul nu a încetat, ea putându-se înarma din nou cu unul din parii aflaţi la îndemână[2].

 

 

 

 

[1] A se vedea: C. Naghi, T. Dima, Instituţia legitimei apărări, după modificarea suferită prin Legea nr. 169/2002, în Dreptul nr. 7/2003, p. 110; O. Schmidt-Hăineală, Legitima apărare în noua reglementare. Prezumţie absolută sau relativă, în Dreptul nr. 2/2003, p. 127; G. Antoniu, Explicaţii preliminare ale noului Cod penal, p. 192.

[2] A se vedea I.C.C.J., Completul de 9 judecători, decizia nr. 429/2003, în Buletinul Jurisprudenţei-Baza de date.

Adauga un comentariu