PROVERBE ŞI CUGETĂRI ACTUALIZATE (II)

1. Despre rostul vieții

“Ceea ce facem, depinde de ceea ce suntem, dar trebuie adăugat că suntem într-o oarecare măsură, ceea ce facem (H. Bergson[1])”.

„Viața este un drum unic sub formă de cerc, întrucât apărem din neant și dispărem în același loc”.

 „Istoria a început când oamenii au inventat zeii și se va sfârși când oamenii vor deveni zei” (Y.N. Harari).

 „Aproape pe neobservate, de după cortina istoriei, iese un nou curent de gândire – religia informației, denumită dataism”.

„Patria, onoarea, libertatea nu sunt nimic: universul se învârte în jurul unei perechi de fese, asta este totul…” (J.P. Sartre).

„Calea către fericire constă într-o diminuare organizată a muncii” (B. Russell[2]).

“Munca l-a creat pe om” (F. Engels).

“Munca l-a creat pe om, dar nici lenea n-a omorât pe nimeni” (variantă românească).

“Se spune că munca l-a creat pe om, dar nu există dovezi că lenea îl omoară” (variantă actualizată, circumspectă).

„Cea mai profundă nevoie a firii umane este dorinţa de a se simţi important” (J. Dewey).

„Sunt două categorii de oameni: care recunosc că vor să fie importanţi şi cei care nu recunosc acest lucru ” (variantă reconfigurată, inspirată de J. Dewey).

„Lumea este totalitatea faptelor, nu a lucrurilor” (L. Wittgestein).

„Lumea este ceea ce fac oamenii conştienţi, restul elementelor sunt lucruri sau evenimente”.

„Dacă prin eternitate nu se înţelege durata nesfârşită, ci atemporalitate, atunci cine trăieşte în momentul prezent, trăieşte veşnic” (L. Wittgestein).

„Arta este punere în operă a adevărului” (M. Heidegger[3]).

„Ceea ce nu întâlnesc în lumea mea, nu este” (M. Heidegger).

„Mai presus de realitate stă posibilitatea” (M. Heidegger).

„Istoria nu ne aparţine, ci noi aparţinem ei” (H.-G. Gadamer[4]).

„Orice soluţie la o problemă creează noi probleme nerezolvate” (K. Popper[5]).

„Jocul de fotbal se complică mult prin apariția echipei adverse” (J.P. Sartre[6]).

„Viaţa este grea pentru că nu toţi ceilalţi joacă în echipa noastră” (cugetare inspirată de J.P. Sartre).

“Intuiţia merge exact pe drumul vieţii” (H. Bergson).

„Intuiţia merge exact pe drumul vieţii, dar chibzuinţa ne ajută să nu ieşim în decor când traseul este sinuos” (variantă completată, inspirată de H. Bergson).

„Prezentul este limita indivizibilă care desparte trecutul de viitor (H. Bergson)”.

„Viaţa poate fi trăită într-o atmosferă impregnată de trecut, poate fi trăită cu gândul la un viitor luminos, dar să nu uităm că în tot acest timp prezentul se scurge spre trecut”.

„Gândeşte ca un om de acţiune şi acţionează ca un om care gândeşte” (H. Bergson).

„Viaţa este trăită cu atât mai bine dacă nu are sens” (A. Camus ).

„Când nu știi înspre ce port te îndrepți niciun vânt nu ție prielnic” (Seneca).

„Când nu ştii unde vrei să ajungi toate drumurile sunt greşite”.

„Cel ce iubeşte practica fără teorie este ca un marinar care se urcă pe o navă, fără cârmă şi busolă şi nu ştie niciodată unde ar putea să fie azvârlit” (Leonardo da Vinci).

„Trecutul fiecăruia este muzeul istoriei personale”.

„Viitorul este prezentul care va sosi mâine, peste o săptămână, peste o lună sau peste un an” (o viziune calendaristică asupra viitorului).

„Cine controlează trecutul controlează viitorul (G. Orwell)”.

„Visul este reflexia valurilor vieţii inconştiente pe tărâmul imaginaţiei” (H. Amiel).

 

2. A trăi cu sens

„A trăi viața cu sens nu este doar știință sau, eventual, tehnică (o metodă), ci este chiar o artă, o măiestrie umană”.

„Arta de a trăi viața cu sens presupune păstrarea unui echilibru între aspectul material și cel spiritual, echilibru dependent de gradul de conştientizare a conduitei omului”.

„Simpla respectare a limitelor în care omul trebuie să se mențină potrivit regulilor morale sau juridice (legale) este numai premisa necesară pentru o existență non banală. Pe lângă această condiție-premisă este necesară încă cel puțin una, și anume crearea confortului psihic specific omului împlinit”.

„Preţuieşte în viaţă lucrurile mici, căci o lumânare va reuşi ceea ce soarele nu va putea niciodată: să lumineze când e întuneric” (Leonardo da Vinci).

„Râsul și plânsul (când este folosită expresia râsu-plânsu) nu există simultan, ci numai succesiv, pentru că omul nu poate trăi exact în acelaşi moment două emoţii contrare sau nu”.

„Omul nu trebuie să încerce să îşi elimine complexele, ci să caute să ajungă în acord cu ele, căci acestea îi dictează comportamentul în lume” (S. Freud^[7]).

„Toate ideile măreţe ale istoriei au la bază arhetipurile” (C. Jung^[8]).

„Eu fac ceea ce am de făcut şi tu faci ceea ce ai de făcut. Nu am venit în această lume pentru a trăi la înălţimea aşteptărilor tale, iar tu nu eşti în această lume pentru a trăi la înălţimea aşteptărilor mele. Tu eşti tu şi eu sunt eu, iar dacă, din întâmplare, ne întâlnim unul cu celălalt, e minunat” (F. Perls – Rugăciunea Gestalt^[9]).

„O viaţă frumoasă este un proces, nu o stare” (C. Rogers^[10]).

„Viitorul are o particularitate certă: este incert”.

„Trecutul are o caracteristică incertă, întrucât se poate repeta sau nu, şi o particularitate certă, aceea că, dacă se repetă, nu mai faci parte din distribuţie.

„Omul are 4 nevoi deficiente: fiziologice (de pildă, aerul sau mâncarea), siguranţă (spre exemplu, sănătatea şi slujba), iubire şi apartenenţă (de pildă, prietenia şi intimitatea), stimă de sine (de pildă, respectul şi competenţa)”^[11].

„Nu oamenii sau lucrurile ne supără, ci noi ne supărăm singuri crezând că acestea ne pot supăra” (A. Elis^[12]).

 

3. Despre motive şi pretexte

„Conduita ignobilă are, de regulă, două motive: unul aparent, dar mincinos, iar altul ascuns și adevărat”.

„Oamenii cu scopuri josnice ascunse inventează motive aparent nobile pentru a justifica comportamentele lor ticăloase”.

„Pretextul este un fals motiv, invocat pentru a justifica o activitate (acțiune, conduită) sau pentru a disimula motivul real”.

„Oamenii care folosesc pretexte pentru a justifica activități cu impact social sunt indivizi care urmăresc atingerea obiectivelor fără scrupule, fără cea mai mică jenă sau fără nici o reținere. Pe scurt, acești oameni sunt ticăloșii care pun mai presus de orice interesele meschine care le gâdilă orgoliul sau le sporesc pe moment confortul psihic”.

„Cei care înfățișează adevăratele motive ce stau la originea conduitei lor sau cei care, fără a le exhiba, nu le camuflează prin pretexte sunt oamenii ce pun pe primul loc onestitatea, interesul general și demnitatea”.

 

4. Despre liberul-arbitru

„Oamenii cu liber-arbitru, care nu sunt determinați de factori exteriori lor, beneficiază de trei posibilități (libertăți): libertatea gândirii (a gândi orice); libertatea cuvântului (a spune orice); libertatea de acțiune (a face orice)”.

„Viața este o sumă de alegeri din evantaiul de opțiuni oferit de către destin, iar liberul liberul-arbitru este în bună măsură o extraordinară iluzie”[13].

„Liberul-arbitru este posibilitatea creierului uman de a procesa informaţii, de a obţine soluţii şi de a lua hotărâri, pe baza a ceea ce subconştientul recomandă”.

 

[1] H. Bergson (n. 1859-d.1941).

[2] B. Russell (n.1872-d.1970).

[3] M. Heidegger (n.1889-d.1976).

[4] H.-G. Gadamer (n.1900-d.2002).

[5] K. Popper (n.1902-d.1994).

[6] J.P. Sartre (n.1905-d.1980). Acesta spunea că: „În Europa, totul este diferit: mănânci fotbal, respiri fotbal, bei fotbal. Totul este despre fotbal”.

[7] S. Freud (1856-1939).

[8] Carl Gustav Jung (1875-1961).

[9] Fritz Perls (1893-1970).

[10] Carl Rogers (1902-1987).

[11] A. Maslow (n.1908-d.1970). Tot conform lui A. Maslow, în ierarhia nevoilor se află 4 nevoi de creştere, respectiv: cognitive (cunoaşterea şi înţelegerea), estetice (frumuseţea, ordinea şi simetria), autoactualizarea (îndeplinirea potenţialului personal), transcenderea eului (ajutarea celorlalţi).

[12] A. Elis (n.1913-d2007)

[13] B. Libet a ajuns la concluzia că deciziile oamenilor sunt luate de creier, iar omul execută, de fapt, ceea ce a hotărât materia cerebrală. Se susține astfel că liberul-arbitru („free will”) este, în realitate, o iluzie. P. Haggard spune că în prezenţa unor circumstanțe identice, nu putem acționa altfel, deoarece nu există un „eu” care să poată spune: „eu vreau să fac altfel”.