All for Joomla All for Webmasters
Splaiul Unirii nr. 152-154, Sect. 4, București

UN PRIM PAS PENTRU RESPECTAREA HOTĂRÂRII-PILOT ÎN CAUZA REZMIVEŞ ŞI ALŢII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI – ADOPTAREA LEGII NR. 169/2017 PRIVIND MODIFICAREA ȘI COMPLETAREA LEGII NR. 254/2013

 

 I. Introducere

Vineri, 14 iulie 2017, Președintele a promulgat Legea nr. 169/2017 privind modificarea și completarea Legii nr. 254/2013.

În data de 25 aprilie 2017, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat o hotărâre-pilot în cauza Rezmiveş şi alţii împotriva României[1].

Prin această hotărâre, Curtea a reiterat existenţa unor probleme structurale în ceea ce priveşte suprapopularea locurilor de detenție din România și, deși a confirmat anumite progrese, a recomandat măsuri suplimentare din partea autorităţilor naţionale, de natură logistică, de politică penală, precum și introducerea unor remedii de natură preventivă şi compensatorie, pentru persoanele aflate în astfel de situaţii.

Curtea a acordat autorităţilor din România un termen de şase luni de la momentul rămânerii definitive a hotărârii pentru prezentarea, în cooperare cu Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei, a unui plan de acţiune care să identifice măsurile suplimentare și calendarul adoptării acestora[2].

Într-un articol publicat imediat după adoptarea hotărârii-pilot, am apreciat că în planul de măsuri trebuie să se regăsească, cel puțin următoarele:

  • Grațierea unor pedepse;
  • Modificarea condițiilor liberării condiționate;
  • Introducerea unor noi măsuri de individualizare a executării pedepsei (detenția la domiciliu, majorarea duratei pedepsei aplicate în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, de la 3 la 5 ani etc.);
  • Construirea unor noi penitenciare, care să îndeplinească standardele europene.

După aproape 3 luni de la pronunţarea hotărârii-pilot în cauza Rezmiveş şi alţii împotriva României, un prim pas, pentru respectarea acestei hotărâri, îl constituie adoptarea Legii nr. 169/2017 privind modificarea Legii nr. 254/2013.

Analizând schimbările aduse de Legea nr. 169/2017, cele mai importante sunt următoarele:

  • modificarea lit. b) a art. 40 alin. (5) din Legea nr. 254/2013;
  • introducerea art. 551, în corpul Legii nr. 254/2013, care prevede o măsură compensatorie, în cazul cazării în condiţii necorespunzătoare;
  • modificarea conţinutului dreptului la convorbiri telefonice;
  • reglementarea dreptului deţinutului de a renunţa la procentul de 40% din remuneraţie, care-i revine pentru munca prestată, în schimbul obţinerii unor zile în plus la perioada considerată ca executată;
  • modificarea duratelor pedepsei considerate executate, pe baza muncii prestate.

 

II. Analiza modificărilor şi completărilor, aduse Legii nr. 254/2013, prin Legea nr. 169/2017

1. Modificarea art. 40 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 254/2013

Conform pct. 1 din Legea nr. 169/2017, art. 40 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 254/2013 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„b) a întreprins eforturile necesare în cadrul muncii prestate (partea modificată – n.n.) sau s-a implicat activ în activităţile stabilite în Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică”,

Potrivit formei anterioare: “a stăruit în muncă sau s-a implicat activ în activităţile stabilite în Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică”.

Examinând comparativ normele succesive, constatăm că, deși nu este foarte vizibilă, totuși, există o anumită diferență de conținut între normele supuse comparației. A stărui în muncă înseamnă a lucra cu perseverență (persistență). A întreprinde eforturile necesare în cadrul muncii prestate este o expresie cu o extensiune apropiată de cea anterioară, care nu exclude persistența (stăruința) în muncă, dar nici nu o presupune. Practic, noua condiție legală trebuie înțeleasă în sensul că aceasta este realizată, dacă deținutul se străduiește să presteze munca în vederea obţinerii unui randament superior, indiferent dacă îl atinge sau nu. Legiuitorul a dorit să bonifice efortul (strădania) şi, fără a o exclude, mai puţin stăruinţa (care presupune o constanţă în activitatea lucrativă efectuată). Aşadar, dacă un deținut face (întreprinde) eforturile necesare atunci când efectuează o anumită muncă, condiția este realizată, fără a avea relevanță randamentul obținut.

2. Măsura compensatorie introdusă prin art. 551, în ipoteza cazării în condiţii necorespunzătoare

Potrivit art. 551, introdus prin Legea nr. 169/2017:

“(1) La calcularea pedepsei executate efectiv, se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, şi executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată.

(2) În sensul prezentului articol, se consideră condiţii necorespunzătoare cazarea unei persoane în oricare centru de detenţie din România care a avut lipsuri la condiţiile impuse de standardele europene.

(3) În sensul prezentului articol, se consideră executare a pedepsei în condiţii necorespunzătoare cazarea în oricare dintre situaţiile următoare:

a) cazarea într-un spaţiu mai mic sau egal cu 4 mp/deţinut, care se calculează, excluzând suprafaţa grupurilor sanitare şi a spaţiilor de depozitare a alimentelor, prin împărţirea suprafeţei totale a camerelor de deţinere la numărul de persoane cazate în camerele respective, indiferent de dotarea spaţiului în cauză;

b) lipsa accesului la activităţi în aer liber;

c) lipsa accesului la lumină naturală sau aer suficient ori disponibilitatea de ventilaţie;

d) lipsa temperaturii adecvate a camerei;

e) lipsa posibilităţii de a folosi toaleta în privat şi de a se respecta normele sanitare de bază precum şi a cerinţelor de igienă;

f) existenţa infiltraţiilor, igrasiei şi mucegaiului în pereţii camerelor de detenţie.

(4) Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător şi la calcularea pedepsei executate efectiv ca măsură preventivă/pedeapsă în centrul de reţinere şi arestare preventivă în condiţii necorespunzătoare.

(5) În sensul prezentului articol, nu se consideră executare a pedepsei în condiţii necorespunzătoare ziua sau perioada în care persoana a fost:

a) internată în infirmerii din cadrul locurilor de deţinere, în spitale din reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, a Ministerului Afacerilor Interne sau din reţeaua sanitară publică;

b) în tranzit.

(6) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică în cazul în care persoana a fost despăgubită pentru condiţii necorespunzătoare de detenţie, prin hotărâri definitive ale instanţelor naţionale sau ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru perioada pentru care s-au acordat despăgubiri şi a fost transferată sau mutată într-un spaţiu de detenţie având condiţii necorespunzătoare.

(7) Beneficiul aplicării dispoziţiilor alin. (1) nu poate fi revocat.

(8) Perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiţii necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012”.

Din prevederile art. 551 rezultă că, la calcularea pedepsei executate efectiv, se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, şi executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată.

Din cuprinsul dispozițiilor art. 551 rezultă mai multe condiții ce trebuie îndeplinite pentru recunoaşterea acestei măsuri compensatorii.

(i) O primă condiție presupune existenţa unor condiții necorespunzătoare. Potrivit legii [art. 551 alin. (2)], se consideră condiţii necorespunzătoare cazarea unei persoane în oricare centru de detenţie din România care a avut lipsuri la condiţiile impuse de standardele europene.

Exprimarea legiuitorului este nesatisfăcătore în ceea ce privește folosirea expresiei centru de detenție, deoarece atât Codul penal, cât și Legea nr. 254/2013 folosesc această expresie pentru a desemna măsura educativă a internării într-un centru de detenție, respectiv locul unde execută această măsură educativă.

Cu toate acestea, luând în considerare scopul Legii nr. 169/2017 și interpretând literal-sistematic dispozițiile legale incidente, expresia centru de detenție va avea o accepțiune mai extinsă, incluzând orice loc de detenție și indiferent dacă persoana privată de libertate este minoră sau majoră.

Beneficiază de măsura compensatorie persoanele arestate preventiv sau cele arestate la domiciliu? Trebuie să facem distincție între cele două categorii de persoane, arestații preventiv și arestații la domiciliu. În ceea ce privește persoanele arestate preventiv, acestea, fiind cazate, de asemenea, în centre de detenție, au dreptul la măsura compensatorie prevăzută în art. 551 din Legea nr. 254/2013. Într-adevăr, potrivit art. 551 alin. (4), dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător şi la calcularea pedepsei executate efectiv ca măsură preventivă/pedeapsă în centrul de reţinere şi arestare preventivă în condiţii necorespunzătoare.

În schimb, persoanele arestate la domiciliu nu vor beneficia de măsura compensatorie analizată, deoarece domiciliul nu poate fi asimilat cu centrul de detenție.

În contextul acestei măsuri compensatoriii [art. 551 alin. (3)], se consideră executare a pedepsei în condiţii necorespunzătoare cazarea în oricare dintre situaţiile următoare:

a) cazarea într-un spaţiu mai mic sau egal cu 4 mp/deţinut, care se calculează, excluzând suprafaţa grupurilor sanitare şi a spaţiilor de depozitare a alimentelor, prin împărţirea suprafeţei totale a camerelor de deţinere la numărul de persoane cazate în camerele respective, indiferent de dotarea spaţiului în cauză;

b) lipsa accesului la activităţi în aer liber;

c) lipsa accesului la lumină naturală sau aer suficient ori disponibilitatea de ventilaţie;

d) lipsa temperaturii adecvate a camerei;

e) lipsa posibilităţii de a folosi toaleta în privat şi de a se respecta normele sanitare de bază precum şi a cerinţelor de igienă;

f) existenţa infiltraţiilor, igrasiei şi mucegaiului în pereţii camerelor de detenţie.

Examinând situațiile menționate în lege, față de notorietatea condițiilor existente în centrele de detenție din România, se poate afirma, fără riscul de a greși, că quasitotalitatea centrelor de detenție nu îndeplinește standardele europene în materie.

(ii) A doua condiție este negativă, respectiv să nu existe vreunul din cazurile de mai jos. În sensul art. 551, nu se consideră executare a pedepsei în condiţii necorespunzătoare ziua sau perioada în care persoana a fost:

a) internată în infirmerii din cadrul locurilor de deţinere, în spitale din reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, a Ministerului Afacerilor Interne sau din reţeaua sanitară publică;

b) în tranzit.

De asemenea, dispoziţiile privind măsura compensatorie nu se aplică în cazul în care persoana a fost despăgubită pentru condiţii necorespunzătoare de detenţie, prin hotărâri definitive ale instanţelor naţionale sau ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru perioada pentru care s-au acordat despăgubiri şi a fost transferată sau mutată într-un spaţiu de detenţie având condiţii necorespunzătoare.

(iii) A treia condiție vizează aplicarea în timp. Conform art. 551 alin. (8), perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiţii necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012.

Ce semnificație are această dată? În luna iulie 2012, în cauza Iacov Stanciu împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat o hotărâre semi-pilot prin care a constatat o problemă structurală a locurilor de detenție din țara noastră și a cerut României să întreprindă măsuri pentru remedierea situației.

Cu privire la stabilirea datei de 24 iulie 2012, moment în raport de care se stabilește retroactivitatea legii, deși există din punct de vedere obiectiv reperul pe care l-am menționat (hotărârea în cauza Iacov Stanciu împotriva României), considerăm că, fiind vorba despre o lege penală mai favorabilă, nu se justifică limitarea aplicării în timp a acesteia, deoarece poate determina inegalități de tratament între persoane aflate în situaţii comparabile juridic. Având în vedere aceste posibile discriminări, apeciem că prevederile care limitează retroactivitatea sunt suspecte de neconstituționalitate.

Prima hotărâre a CEDO, într-o cauză împotriva României în materia condiţiilor caracerale, a fost pronunțată în luna decembrie 2007. Este vorba despre cauza Bragadireanu împotriva României. Precizăm că, între anii 2007-2012, Curtea de la Strasbourg a pronunțat mai multe hotărâri de condamnare a statului român pentru încălcări ale articolului 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, constatând suprapopularea carcerală și existența unor condiții materiale inadecvate de detenție atât în penitenciare, cât și în centrele de reținere și arest preventiv[3].

3. Modificarea conţinutului dreptului la convorbiri telefonice

Conform art. 65 alin. (1), astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 169/2017: “Persoanele condamnate au dreptul să efectueze convorbiri telefonice de la telefoanele publice instalate în penitenciare. Convorbirile telefonice au caracter confidenţial”.

Potrivit redactării anterioare: “Persoanele condamnate au dreptul să efectueze convorbiri telefonice de la telefoanele publice instalate în penitenciare. Convorbirile telefonice au caracter confidenţial şi se efectuează sub supraveghere vizuală (s.n.)”.

În raport de noul cuprins al art. 65 alin. (1), exercitarea dreptului la convorbiri telefonice de la telefoanele publice instalate în penitenciare nu mai poate fi restrânsă, în ceea ce privește confidențialitatea convorbirilor, deoarece limitarea acesteia prin supravegherea vizuală a fost exclusă de plano prin modificarea adusă art. 65 alin. (1).

4. Reglementarea dreptului deţinutului de a renunţa la procentul de 40%, care-i revine pentru munca prestată, în schimbul obţinerii unor zile în plus la perioada considerată ca executată

Conform art. 87 alin. (4) din Legea nr. 254/2013, introdus prin Legea nr. 169/2017: “Dacă persoana condamnată renunţă la procentul de 40%, în favoarea penitenciarului, munca se consideră a fi neremunerată şi zilele executate pentru zilele de muncă prestate, se calculează potrivit art. 96 alin. (1) lit. b)”.

Potrivit art. 96 alin. (1) lit. b): “Pedeapsa care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii şcolare şi formării profesionale, în vederea acordării liberării condiţionate, se calculează după cum urmează: (…) b) în cazul în care se prestează o muncă neremunerată, se consideră 3 zile executate pentru două zile de muncă”.

În reglementarea anterioară, în cazul în care se presta o muncă neremunerată, se considerau 4 zile executate pentru 3 zile de muncă.

5. Modificarea duratei pedepsei considerate executate, pe baza muncii prestate

Potrivit Legii nr. 169/2017, literele a) – c) ale alineatului (1) din art. 96 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„a) în cazul în care se prestează o muncă remunerată, se consideră 4 zile executate pentru 3 zile de muncă;

b) în cazul în care se prestează o muncă neremunerată, se consideră 3 zile executate pentru două zile de muncă;

c) în cazul în care munca este prestată pe timpul nopţii, se consideră două zile executate pentru o noapte de muncă;”.

Potrivit reglementării anterioare: „Pedeapsa care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii şcolare şi formării profesionale, în vederea acordării liberării condiţionate, se calculează după cum urmează:

a) în cazul în care se prestează o muncă remunerată, se consideră 5 zile executate pentru 4 zile de muncă;

b) în cazul în care se prestează o muncă neremunerată, se consideră 4 zile executate pentru 3 zile de muncă;

c) în cazul în care munca este prestată pe timpul nopţii, se consideră 3 zile executate pentru două nopţi de muncă”.

 

III. Cumulul măsurii compensatorii prevăzute în art. 551 din Legea nr. 254/2013 cu perioada considerată executată ca urmare a muncii prestate şi modul de valorificare în cadrul liberării condiţionate

Ab initio, precizăm că zilele câştigate în aplicarea dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013 se pot cumula cu cele ce constituie perioadă considerată executată, pe baza muncii prestate. De exemplu, dacă un deţinut a stat efectiv 120 de zile într-un loc de detenţie care nu îndeplineşte standardele legale şi a prestat o activitate neremunerată sau remunerată (dacă a renunţat la procentul de 40%), se va considera că a executat 204 zile (24 de zile ca măsură compensatorie şi 60 de zile cu titlu de perioadă considerată executată pe baza muncii prestate).

O întrebare inportantă este următoarea? Intră zilele câștigate, ca urmare a aplicării dispoziițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, în calculul fracțiilor de pedeapsă pentru liberarea condiționată?

Răspunsul ce se impune este afirmativ, deoarece art. 551 din lege folosește expresia la calcularea pedepsei executate efectiv. Așadar, nu este vorba despre o perioadă ce poate fi considerată executată, ci de o pedepasă executată efectiv.

Efectul practic al acestei soluții este acela că perioada considerată executată ca urmare a muncii prestate va fi avută în vedere după scăderea din pedeapsa de executat a pedepsei executate efectiv și a zilelor câștigate pe baza condițiilor necorespunzătoare.

De exemplu, în cazul în care un deținut a fost condamnat la executarea unei pedepse de 600 de zile de închisoare, poate fi liberat condiționat, în ceea ce privește condiția privind fracția minimă, dacă a executat efectiv 270 de zile în condiții necorespunzătoare și a prestat muncă în fiecare noapte. La cele 270 de zile se adaugă 42 de zile în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013, ceea ce înseamnă că fracția de ½ este îndeplinită, iar zilele considerate ca executate pe baza muncii prestate vor putea fi scăzute din fracția de 2/3 (cât este fracția standard) până la ½.

 

IV. Procedura aplicării dispoziţiilor privind măsura compensatorie prevăzută în art. 551 din Legea nr. 254/2017

Potrivit art. II din Legea nr. 169/2017, în termen de 5 zile lucrătoare de la intrarea în vigoare a prezentei legi, la nivelul fiecărei unităţi penitenciare se va desemna Comisia de evaluare a condiţiilor de detenţie, în raport cu fiecare clădire care are ca destinaţie spaţii de cazare pentru persoanele private de libertate.

Comisia va fi compusă din: a) director adjunct economic administrativ sau echivalent, în calitate de Preşedinte; b) director adjunct siguranţă şi regim sau echivalent; c) şef serviciu regim penitenciar sau echivalent; d) şefii de secţie ai clădirilor evaluate; e) medic şef; f) responsabil privind protecţia muncii, în calitate de Secretar.

În cadrul termenului de 5 zile, directorul unităţii va lua măsuri pentru instruirea membrilor Comisiei, în raport de atribuţiile pe care le vor avea, precum şi modul de atribuire al criteriilor prevăzute la art. 551 alin. (3) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. III din Legea nr. 169/2017 prevede că, în termen de 10 zile de la intrarea în vigoare a legii, Comisia prevăzută la art. II va efectua un inventar al clădirilor cu destinaţia spaţii de cazare pentru persoane private de libertate existente la nivelul unităţii.

Art. IV din Legea nr. 169/2017 statuează că, în termen de 45 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Comisia prevăzută la art. II va efectua o analiză a clădirilor menţionate la art. III pentru a stabili care dintre acestea sunt sub incidenţa art. 551 alin. (3) din Legea nr. 254/2013, cu modificările şi completările ulterioare, privind condiţiile necorespunzătoare de detenţie. Din punctul de vedere al criteriului enunţat la art. 551 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 254/2013, cu modificările şi completările ulterioare, Comisia va efectua analiza luând în calcul indicele lunar mediu de supraaglomerare aferent fiecărei clădiri analizate. Din punct de vedere al criteriului enunţat la art. 551 alin. (3) lit. b) şi f) din Legea nr. 254/2013, cu modificările şi completările ulterioare, Comisia va efectua analiza şi în raport de existenţa unor hotărâri ale instanţelor naţionale sau internaţionale, în sensul constatării deficienţelor la nivelul spaţiilor exterioare aferente clădirilor analizate, respectiv a celor interioare. Din punct de vedere al criteriului enunţat la art. 551 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 254/2013, cu modificările şi completările ulterioare, Comisia va efectua analiza în funcţie de standardele naţionale în materie. Din punct de vedere al criteriului enunţat la art. 551 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 254/2013, cu modificările şi completările ulterioare, pentru perioada 24 iulie 2012 şi până la intrarea în vigoare a prezentei legi Comisia va efectua analiza în raport de programul de furnizare a agentului termic, corespunzător anotimpului rece. Pentru perioada de după intrarea în vigoare a legii asigurarea temperaturii adecvate se va determina prin măsurători zilnice la nivelul clădirilor. Din punct de vedere al criteriului enunţat la art. 551 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 254/2013, cu modificările şi completările ulterioare, Comisia va efectua analiza în raport de existenţa unui grup sanitar cu uşă şi sistem de închidere, de respectarea standardelor naţionale privind normele sanitare, precum şi a celor care impun asigurarea drepturilor aferente igienei individuale şi colective pentru persoanele private de libertate. Situaţia centralizată a clădirilor care sunt necorespunzătoare din punct de vedere al condiţiilor de detenţie vor fi aprobate prin ordin al ministrului justiţiei, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Situaţia prevăzută mai sus va fi reactualizată anual, în aceleaşi condiţii, până la data de 1 mai a fiecărui an.

Potrivit art. V din Legea nr. 169/2017, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Biroul evidenţă şi organizarea muncii din cadrul fiecărei unităţi va deschide o fişă de evidenţă pentru fiecare persoană privată de libertate în care vor fi consemnate clădirile în care a fost cazat pe parcursul pedepsei [alin. (1)]. Pentru persoanele private de libertate care au început executarea pedepsei înainte de 24 iulie 2012 fişa prevăzută la alin. (1) va cuprinde numai informaţiile relevante ulterioare acestei date [alin. (2)]. În termenul prevăzut la alin. (1) Biroul evidenţă şi organizarea muncii va efectua calculul zilelor câştigate în raport cu perioada executării pedepsei în condiţii necorespunzătoare de detenţie, în raport de art. 551 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, cu modificările şi completările ulterioare [alin. (3)].

Art. VI prevede că: prevederile privind măsura compensatorie se aplică în mod corespunzător minorilor care execută măsuri educative în centre de detenţie, în centre educative sau în penitenciare, precum şi minorilor care au executat pedepse în penitenciare potrivit Legii nr. 15/1968 privind Codul penal al României, cu modificările şi completările ulterioare, şi care execută, la data intrării în vigoare a prezentei legi, măsuri educative în centrele de detenţie, în aplicarea art. 21 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările ulterioare. Prevederile legii se aplică în mod corespunzător persoanei condamnate aflată temporar, la solicitarea organelor judiciare, în centrele de reţinere şi arestare preventivă potrivit art. 45 alin. (6) din Legea nr. 254/2013, cu modificările şi completările ulterioare, şi persoanei private de libertate care a executat în condiţiile art. 551 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, cu modificările şi completările ulterioare, pedepse şi/ sau măsuri privative de libertate în centre de reţinere şi arestare preventivă, în situaţia în care faţă de aceasta se dispune o pedeapsă privativă de libertate şi nu a fost despăgubită pentru condiţii necorespunzătoare de detenţie, prin hotărâri definitive ale instanţelor naţionale sau ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru această perioadă.

În fine, art. VII dispune că, pentru punerea în aplicare a legii, colegiile de conducere ale fiecărei instanţe vor lua măsuri de suplimentare temporară a completelor de judecată, astfel încât propunerile de liberare condiţionată, formulate ca urmare a intrării în vigoare a prezentei legi, să nu determine creşterea termenelor în care vor fi soluţionate.

 

 

[1] Procedura hotărârii pilot este o formă de cooperare între Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi statele reclamate, prin care se urmărește adoptarea unor măsuri cu caracter general care aibă aptitudinea de rezolva respectiva problemă sistemică, instrumente sau mijloace acceptabile din perspectiva jurisprudenței instanței de la Strasbourg. Conform jurisprudenței CEDO, statele au libertatea de a alege măsurile prin acestea înțeleg să-și execute obligaţia de a se supune hotărârii-pilot.

[2] Totodată, Curtea a dispus suspendarea examinării cererilor aflate pe rolul său şi necomunicate încă Guvernului pentru observaţii.

[3] Lipsa de igienă, aerisire și lumină naturală insuficiente, instalații sanitare nefuncționale, alimentație insuficientă sau inadecvată, accesul limitat la dușuri, prezența șobolanilor și a insectelor în celulele de detenție. A se vedea R. Pașoi, D. Mihai, Hotărârea pilot în cauza Rezmiveș și alții împotriva României în materia condițiilor de detenție (www.juridice.ro).

Adauga un comentariu