ADEVĂRATA MĂSURĂ A VIEȚII

 

Motto 1: Omul este măsura tuturor lucrurilor, a celor ce sunt întrucât există și a celor ce nu sunt întrucât nu există (Protagoras[1]).

Motto 2:

Bunicul meu avea o vorbă:

”Să nu întreci măsura-n viață„

E o zicere a unui om din iarbă.

Care nu făcea din viață piață.

 

Mare adevăr a zis al meu bunic.

Căci Natura nu acceptă excesul.

Iar măsura este totul sau nimic.

Ehee, câtă dreptate avea moșul.

 

Dar adevărata măsură în viață.

Din punct de vedere intelectual.

Este să, o spunem direct în față.

Lipsa de măsură, în plan spiritual (Măsura lucrurilor).

 

Când eram puști, am fost martor întâmplător la o discuție purtată între bunicii mei (Mihai și Vasile), care orbita în jurul întrebării, dacă există o măsură în toate. Dezbaterea se purta la un pahar cu vin, într-o seară de iarnă, nu departe de gura unei sobe ce emitea suficientă căldură pentru a fluidiza spiritele trezite de vin.

După expunerea punctelor de vedere, concluzia comună la care au ajuns cei doi antecesori ai mei a fost, nu numai că există o măsură a tuturor lucrurilor, ci este chiar indicat să fie așa. Ceea ce m-a făcut să țin minte discuția, cred că a fost replica bunicului Mihai, care l-a un moment dat a afirmat sentențios: „Până și boul știe câtă apă îi trebuie, căci nu bea până crapă!”.

Mi-am adus aminte despre discuția privitoare la măsura lucrurilor, când am lecturat recent următorul citat al lui O. Paler: “Adevărata măsură a vieții unui om nu se poate obține decât prin lipsa de măsură, dorind fără măsură, îndrăznind fără măsură, iubind fără măsură”.

Imediat după ce am citit cugetarea marelui literat am intrat într-o stare de confuzie, pentru că m-am întrebat și n-am găsit pe loc un răspuns rezonabil: De partea cui este adevărul?

După un strop de reflecție și sigur din simpatie pentru bunicii mei, am înclinat balanța în favoarea lor, mai ales că exprimarea eminentului condeier mi s-a părut atunci a fi o contradicție în termeni, dar apoi, după mai multă chibzuință, dându-mi totodată seama că fusesem subiectiv, mi s-a părut că O. Paler are dreptate.

Între timp, au mai trecut câteva zile și, apărându-mi din nou în minte întrebarea de mai sus, volens nolens am analizat iarăși, dar cu alți ochi, chestiunea în discuție. După îndelungi deliberări intense, am ajuns la concluzia că niciuna dintre cele două teze – existența unei măsuri în toate lucrurile și adevărata măsură este lipsa de măsură – nu este eronată, deoarece ele nu sunt ireconciliabile.

Într-adevăr, fiecare opinie este validă, deoarece surprinde o față diferită a lucrurilor. În timp ce bunicii mei conchiseseră că există o măsură cu privire la toate lucrurile, privite din perspectivă materială, excepționalul om de litere (O. Paler) ne spune printr-un uriaș oximoron că măsura vieții unui om este lipsa de măsură. Altfel spus, eruditul mânuitor de cuvinte ne dezvăluie în mod subtil că, din punct de vedere spiritual, măsura în viață este alegerea noastră.

În concluzie, pentru lumea fizică există o măsură a tuturor lucrurilor, dar pentru lumea imaterială (spirituală) adevărata măsură este lipsa (fixării unei) măsuri(i).

 

[1] Protagoras (486 i. Hr. – 411 i.Hr.) este unul dintre cei mai importanţi sofişti.