CONȘTIINȚA ȘI INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ

Conștiința este sentimentul pe care ființa umană îl are despre propria existență, iar conștiența este starea de luciditate asociată acestui sentiment.

Algoritmii specifici inteligenței artificiale au conștiință? Sunt aceștia conștienți de capacitatea lor sau de ceea ce pot face?

Vestea bună este că nu avem răspunsuri certe defavorabile la cele două întrebări de mai sus, iar vestea proastă este tocmai lipsa certitudinii. Cel puțin, în prezent, algoritmii electronici nu au aptitudinea să dobândească conștiință, deoarece aceasta din urmă nu este în mod necesar o trăsătură esențială a inteligenței. Conștiința este capacitatea de a trăi stări sufletești, precum iubirea, fericirea, tristețea, frica ș.a., în timp ce inteligența, naturală sau artificială, constă în abilitatea de a soluționa probleme.

Cu privire la această chestiune, Harari spune: „La fel cum avioanele zboară mai rapid decât păsările fără să le crească vreodată pene, tot așa computerele ar putea ajunge să rezolve probleme mult mai bine decât mamiferele fără să dobândească sentimente”. Mai departe, Harari scrie: „Toată bogăția și puterea ar putea fi concentrate în mâinile unei elite minuscule, în vreme ce majoritatea oamenilor vor suferi nu din cauza exploatării, ci a unui lucru mult mai grav – irelevanța”.

Inteligența poate fi artificială sau nativă, dar prostia este, de regulă, naturală.