All for Joomla All for Webmasters
Splaiul Unirii nr. 152-154, Sect. 4, București

DESPRE CONFLICTE, CONCURENȚĂ ȘI COLABORARE

 

Motto 1: „Homo homini lupus est (Omul este lup pentru oameni).

Motto 2: „Homo sacra res homini” (Omul este zeu pentru om).

Dintre multiplele tipuri de relații intraumane, trei dintre el pot fi considerate deosebit de importante din punct de vedere social, în special din perspectiva consecințelor pe care le determină. Este vorba despre relațiile de conflict (dușmănie), concurență (competiție) și colaborare (conlucrare, cooperare).

Starea de conflict între oameni poate avea felurite niveluri și forme și este una care generează efecte negative pentru toți cei implicați, chiar dacă proporțiile pentru participanți sunt diferite. Orice conflict consumă inutil resurse, produce pierderi umane sau materiale și cauzeză suferințe temporare sau permanente. În peisajul social există exprimate și opinii cinice potrivit cărora anumite conflicte umane sunt inevitabile și reprezintă relele cele mai mici.

Dacă analizăm termenii concurență și conlucrare ajungem la concluzia că aceștia se află într-un raport de antinomie, deoarece primul înseamnă competiție, iar cel de-al doilea are accepțiunea de cooperare. Or, atunci când discutăm despre competiție unii dintre cei care concurează câștigă și alții pierd, iar când avem în vedere cooperarea se poate spune că toți sau cei mai mulți dintre parteneri se aleg cu beneficii.

În natură se găsesc toate cele trei tipuri de raporturi – conflict, cocurență și colaborare –, fiecare dintre acestea având un anumit rol în supraviețuire și în cadrul așa-numitului proces de evoluție al omului sau celorlalte animale. Astfel, întâlnim conflict între haitele din aceeași specie sau între membri speciilor diferite, întâlnim concurență în materia reproducerii și întâlnim colaborare pentru obținerea hranei sau în cadrul unor confruntări în interiorul sau în afara speciilor.

Dacă restrângem discuția exclusiv la oameni, constatăm că și în cadrul comunităților umane se manifestă toate cele trei categorii de raporturi sociale. Astfel, auzim de multe ori spunându-se că X este dușmanul lui Y, că Z este mai bun sau mai inteligent decât Q, că M și N formează o echipă sudată etc.

Dintr-o altă perspectivă, același individ poate să se găsească simultan, dar cu subiecți diferiți, în toate cele trei categorii de relații – conflict, concurență și colaborare. Plecând de la ideea că relațiile conflictuale nu sunt de dorit și trebuie evitate, apare ca justificată întrebarea: Care dintre celelalte două tipuri de raporturi – concurență sau colaborare – este benefic pentru oameni?

Fiecare dintre cele două – competiția și conlucrarea – are atât aspecte pozitive, cât și aspecte negative, deoarece, uneori, prima este preferabilă, în timp ce, alteori, cea de-a doua este mai benignă. Spre exemplu, în principiu, competiția are efecte benefice în sport, economie și politică, întrucât cei mai buni culeg laurii victoriei și, în același timp, competiția ridică nivelul calitativ al tuturor celor care concură pentru a câștiga trofeele puse în joc. Privite lucrurile astfel, am putea spune că, într-un fel sau altul, toți participanții au de câștigat. Astfel, se creează premisele ca, dintre participanți, să ajungă în vârful ierarhiei cei mai merituoși, cei mai buni, cei mai competenți etc., iar cei rămași în exteriorul podiumului să aibă mulțumirea că au crescut calitativ și că la următoarele competiții, dacă vor persevera și își vor spori calitățile, au și ei șanse la câștigarea trofeului.

Însă, realitatea ne demonstrează că, în unele cazuri, primele locuri nu sunt obținute de cei mai buni fie pentru că la întrecere nu participă cei mai buni, fie pentru că jocul este distorsionat de diverși factori. De pildă, dacă în cadrul alegerilor cei care candidează nu sunt dintre cei mai buni ori alegerile sunt trucate.

Lucrurile pot sta la fel ca în politică și în celelalte domenii, astfel că se ridică problema cum pot fi aduși pe terenul de concurs cei mai buni competitori și cum poate fi evitată fraudarea regulilor competiției. Răspunsul rezonabil este acela că reușita unei activități și succesul sunt dependente esențialmente, nu numai de protagoniștii întrecerii, ci mai ales de implicarea celor care nu participă la această activitate, care este necesar să coopereze pentru asigurarea corectitudinii competiției. Cu alte cuvinte cele două – concurența și conlucrarea – au roluri sociale importante și, totodată, complementare.

În cadrul jocurilor sportive de echipe, cum sunt fotbalul, handbalul sau voleiul, al scrutinelor sau al companiilor, competiția se manifestă în raport cu echipa adversă, cu partidele oponente sau companiile concurente, iar colaborarea în cadrul propriei echipe, propriului partid sau propriei companii.

În astfel competiții, câștigă echipa cea mai bine organizată, în care toți membri au conlucrat în folosul comun.

Concluzia celor de mai sus este că stările conflictuale pendinte trebuie stinse, iar cele potențiale trebuie evitate, concurența  trebuie stimulată și dublată de un cadru de reguli care să-i asigure corectitudinea, iar colaborarea trebuie încurajată în cadrul echipelor sociale, fiind esențială pentru menținerea și creșterea bunăstării noastre.

 

 

 

 

 

 

 

Adauga un comentariu