All for Joomla All for Webmasters
Splaiul Unirii nr. 152-154, Sect. 4, București

DESPRE SPIRITUL CREATIV AL COPIILOR SAU CUM SĂ EVITĂM CORSETELE SOCIALE

Motto: Picasso a fost întrebat de ce nu pictează lucrurile așa cum sunt ele în realitate, iar acesta a răspuns: păi nu sunt așa cum se văd în operele mele?

Ieri am participat la un eveniment artistic frumos, elegant, emoționat și special, organizat sub egida Cenaclului Fractali, în cadrul căruia s-au succedat o serie de momente artistice memorabile (recitaluri lirice, recitaluri muzicale, prezentări de cărți și opere de artă ș.a.).

Unul dintre aceste momente deosebite l-a constituit prezentarea, chiar de către autoare, a unei opere de artă plastică. După ce ne-a dezvăluit concepția ce a stat la baza operei sale, creatoarea acesteia ne-a spus că singura persoană care și-a dat seama de semnificația picturii a fost un copil de numai câțiva ani. În mod surprinzător nici un adult și nici măcar un specialist în arte plastice nu au descoperit adevărata semnificație a operei. Acest fapt m-a contrariat pentru că mă așteptam ca specialiștii să aibă ochiul cel mai fin și să observe ceea ce profanii nu pot vedea în reprezentarea unei opere.

După ce am căzut câteva clipe pe gânduri, am găsit și explicația. Viața adulților este încorsetată de paradigme (modele) și reguli. Pe măsură ce oamenii capătă experiență dobândesc defecte profesionale. Unul dintre aceste defecte este gândirea în cutie. Este un paradox acela că, deși în copilărie omul este foarte creativ, încet și, de cele mai multe ori, sigur, acesta devine din ce în ce mai convențional.

Ce se întâmplă, de fapt? Care este explicația? Familia și societatea transformă omul dintr-o ființă liberă și curioasă, din punct de vedere spiritual, într-una paradigmatică, închisă în cușcă.

Foarte mulți oameni au gândirea paradigmatică, întrucât societatea se bazează, de regulă, pe oameni care gândesc în cutie (sau casetă). Într-adevăr, foarte multe dintre activitățile umane constau în repetarea acelorași pași, algoritmi sau etape, iar aceasta presupune un cadru prestabilit și repetitiv.

Cei care nu se conformează sunt primii afectați de consecințele atitudinii lor. Persoanele cu gândire neconvențională sunt adesea marginalizate pentru că sunt considerate ciudate sau chiar nebune, cu tooate că acești ciudați sunt cei care au contribuit în măsura cea mai mare la crearea unor opere inegalabile, la progresul omenirii și la cele mai importante descoperiri ale științei și tehnicii.

Paradigmele societății contemporane pot fi extinse sau schimbate numai de către oameni care fie nu au fost vreodată în cutie, fie au reușit performanța să iasă din casetă după ce societatea i-a introdus acolo. În orice caz, este în interesul oamenilor ca aceștia să iasă, din când în când, din cutia socială în care s-au născut, au crescut și trăiesc pentru a vedea lumea în plenitudinea sa și în adevărata ei splendoare.

Adauga un comentariu