EFECTUL CONTAGIOS AL FAPTELOR BUNE ȘI FAPTELOR RELE
Motto: „Bine faci, bine găsești; rău faci, rău găsești”.
Plecând de la înțelepciunea populară, care spune că binele este răsplătit, iar răul sancționat, putem cădea în capcana generalizării. Viața demonstrează că cele două proverbe nu se verifică întotdeauna în relațiile interumane. Sunt situații în care binele nu este recompensat sau este răsplătit, dar cu rău, împrejurare ce a dus la o formarea maximei: nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită.
Într-adevăr, cruda realitate relevă cazuri în care faptele antisociale rămân nesancționate. Ba mai mult, în anumite grupuri sociale, persoanele care comit fapte ilicite sunt respectate sau chiar venerate de ceilalți membrii ai grupului social.
Oamenii care fac mecenat, voluntariat, sponsorizare, protecție a mediului și orice alte activități dezinteresate în folosul comunității, în mod cert se bucură de respectul unei părți a membrilor societăți. Cealaltă parte a societății rămâne fie indiferentă, fie poate dezaprobatoare.
De regulă, faptele bune, generoase sau nobile, banale sau mărețe, generează ecouri pozitive în societate, determinând efectul de contagiune, adică de molipsire, specific fenomenului bulgărelui de zăpadă, care se transformă în avalanșă. Alți oameni, care au constatat faptele bune, vor imita comportamentul celui generos, caritabil etc.
Din păcate, același efect de molipsire îl pot produc și faptele antisociale. Într-adevăr, unii dintre cei care observă faptele antisociale comise de alții, se vor contamina și vor deveni răufăcători. Antisocialitatea unor indivizi umani constituie un model care este urmat de o parte a colectivității.
Mimetismul faptelor pozitive sau negative reprezintă o formă specială de manifestare a efectului de turmă (imitarea comportamentului altor membrii ai grupului)[1].
Într-o altă ordine de idei, s-a demonstrat că eroii și ticăloșii au o energie fizică sau psihică superioară oamenilor obișnuiți[2], particularitate vizibilă care captează atenția celor din jur și împrăștie înclinație spre imitare.
În mod paradoxal, bunătatea și răutatea, caracteristici umane contrare, generează același efect de contagiune, imitare socială.
Există, însă, și cel puțin două diferențe din perspectiva efectelor produse de faptele bune și cele rele de natură ilicită[3].
Primo, chiar dacă în momentul derulării activității (negative sau pozitive) sau imediat după încetarea acesteia există un confort psihic ce se produce atât în mintea răufăcătorilor, cât și a binefăcătorilor, starea psihică plăcută generată de faptele bune se menține pe termen lung, în timp ce starea psihică similară produsă de faptele antisociale se risipește relativ repede și, cel mai adesea, se transformă în coșmar (gând apăsător).
Secundo, pe lângă efectele de natură psihică, persoanele care au comis fapte ilicite vor suporta și consecințele juridice ale acestora, respectiv cele de natură penală, civilă, disciplinară s.a., în funcție de forma răspunderii juridice incidente.
[1] Analizând un spectru larg de grupuri sociale, constatăm că oamenii se asociază în funcție de diferite scopuri, dintre care unele sunt nobile, altele sunt profesionale, culturale, politice sau religioase și, din nefericire, altele sunt ilicite sau antisociale.
[2] http://www.descopera.ro/dnews/6095419-faptele-bune-si-rele-ne-dau-superputeri.
[3] Faptele antisociale pot fi licite (licite, dar imorale) și ilicite (morale sau imorale).
