HAZARDUL ȘI CAPRICIILE FORTUNEI

 

Motto: Orice om este norocos pentru că s-a născut, întrucât existau atâtea posibilități să nu se nască și totuși și-a făcut apariția pe Terra, dar după norocul originar restul vieții omului este influențat sau determinat, într-o măsură mai mare sau mai mică, de hazard, adică de noroc și ghinion. 

O poveste ne spune că cineva i-a adresat următoarea întrebare Stăpânului Universului: Doamne, viața omului este predestinată sau acesta beneficiază de libertatea alegerii destinului? Iar acesta i-a răspuns: Orice om are o soartă, căci am hărăzit pentru fiecare ființă umană traseul vieții sale, dar în anumite locuri ale drumului vieții am lăsat ca lucrurile să se întâmple așa cum vor oamenii.

Despre toți oamenii care se nasc viabili, se poate susține că sunt norocoși, înțelegând prin noroc faptul că, deși exista probabilitatea covârșitoare ca aceștia să nu existe, prin jocul hazardului ceea ce era foarte puțin probabil s-a întâmplat[1]. Sigur, imediat după acest noroc incipient urmează o succesiune, de regulă, neliniară de împrejurări, dintre care unele sunt favorbile, iar altele defavorabile. Uneori, contează în ce moment istoric te-ai născut, în ce loc al globului, în ce familie, ce zestre genetică ai moștenit ș.a.

După naștere, cursul vieții este influențat sau determinat de un lung șir de variați factori (sociali, biologici, politici etc.), care își pun amprenta asupra devenirii sociale a fiecărui om. Postnatal, hazardul joacă un rol, cauzal sau favorizator, asupra evoluției tuturor oamenilor în societate.

Din perspectiva rolului jucat de factorul alea (hazardul, aleatoriul), pot exista trei categorii de oameni: cei pentru care norocul este dominant; cei pentru care ghinionul este prevalent; cei din categoria mixtă (probabil categoria cea mai extinsă), în privința cărora hazardul s-a manifestat în proporții echilibrate bivalent, adică atât pozitiv (noroc), cât și negativ (ghinion).

Aleatoriul sau hazardul este un eveniment viitor care poate configura în felurite forme viața oamenilor. În orice caz, fiind vorba despre o multitudine de factori, dintre care unii pot doar influența viitorul, în timp ce alții îl determină cauzal, este foarte greu să se stabilească semnificația sau rolul fiecărei împrejurări ori condiții în producerea sau apariția unor efecte sau consecințe pozitive, neutre sau negative.

Hazardul îl poate face pe om geniu sau ignorant, sănătos sau bolnav, bogat sau sărac, celebru sau necunoscut, urât sau adulat, nobil sau ignobil, erou sau laș etc.

Spre exemplu, spunem că cineva a avut ghinion când este lovit de un fulger, când i-a ars casa din cauze naturale fortuite, când a fost victima unei alunecări de teren ce nu putea fi prevăzută ori când a fost atacat în mod neașteptat de un animal turbat.

De pildă, afirmăm că cineva a avut noroc dacă a câștigat mulți bani la jocuri de noroc sau la bursă, dacă a scăpat nevătămat, în mod miraculos, din corsetul unor evenimente care prefigurau un final tragic sau dacă s-a îmbogățit datorită unei conjuncturi imprevizibile.

Dintr-o altă perspectivă, dacă ne uităm în biografia personalităților publice, alături de informațiile care pun în lumină calitățile deosebite ale acestora, pot fi identificate date care relevă aspecte ce țin de noroc, de conjuncturi benigne sau condiții favorabile.

Dimpotrivă, privind înspre trecutul unor oameni care au eșuat ori care fac parte din categoria celor mulți și fără realizări spectaculoase sau neremarcați de istorie (anonimii istoriei sau eroii necunoscuți), nu de puține ori constatăm că aceștia puteau foarte bine să aibă succes, dacă nu ar fi avut o soartă potrivnică sau nefericită. Pe scurt, dacă nu ar fi avut ghinion sau folosind o metaforă: „Dacă Fortuna ar fi fost generoasă, iar nu capricioasă”[2].

Într-adevăr, dacă privim în jurul nostru ori în cărțile de istorie observăm că oameni cu aceeași pregătire și posedând calități similare au situații socio-economice mult diferite, poate chiar diametral opuse, sau, dimpotrivă, vedem că oameni cu trăsături diferite au poziții asemănătoare în societate.

Mai mult, există chiar cazuri paradoxale, în care oameni cu pregătire și aptitudini superioare au situații socio-economice precare, în timp ce oameni cu educație și aptitudini inferioare se bucură de succes pe mai multe planuri.

Uneori, succesul sau insuccesul în societate este previzibil și explicabil, iar alteori este impredictibil și inexplicabil. Sunt cazuri în care diferența dintre eșec și reușită în viață are la bază un simplu detaliu, care ține de împrejurări impredictibile (aleatorii).

Dacă destinul ți-a fost favorabil la un moment cheie al vieții, acesta pote atrage după el și alte momente de reușită, context în care putem vorbi despre înlănțuirea succeselor ori realizărilor. Cum se explică faptul că, după succesul primei piese muzicale, următoarele, care nu sunt la fel de bune, se bucură de multe ori de aceeași apreciere? Explicația este simplă, faima sau imaginea lucrează în favoarea celui care a avut șansa unei prime reușite. Notorietatea și publicitatea generate de o realizare schimbă percepția despre cel în cauză, deoarece el este văzut cu alți ochi de către cei din jur și de publicul larg.

Și situația inversă este posibilă, când un eșec sau un necaz este succedat de altul și tot așa. Într-o asemenea situție își găsește locul expresia: Nici un necaz nu vine singur! Aici putem vorbi de înlănțuirea eșecurilor orinerealizărilor.

Un fenomen interesant sesizat de Taleb, pe care acesta l-a analizat în cartea Păcălit de hazard[3], este orbirea față cauza succesului. Cei care au realizări la baza cărora se află norocul, nu au nici cea mai mică bănuială despre acest lucru. Taleb constată că oamenii își însușesc succesul, considerând că este doar meritul lor atunci când îl dobândesc, în timp ce insuccesul este aruncat în spinarea ghinionului. Explicația conduitei celor norocoși constă în producerea serotoninei (neurotransmițător care conduce o parte a comportamentului nostru) în asociere cu obținerea performanței. Or, punctează Taleb: „sistemul nostru hormonal nu știe când succesul depinde de hazard”[4].

Potrivit aceluiași autor, serotonina: „Declanșează o reacție pozitivă, un cerc virtuos, dar, în urma unui impact aleatoriu exterior, poate provoca o mișcare inversă și cauza un cerc vicios”[5].

Auzim de multe ori: Opinia este susținută de cercetători de la Institutul ….; Filmul trebie să fie bun pentru că este regizat de …..; Punctul de vedere se bazează pe cercetări sociologice; Autorul teoriei a primit premiul Nobeel; Această carte a fost best–seller în 77 țări etc.

Așa se explică de ce vârfurile din anumite domenii iau o felie foarte mare din totalul veniturilor existente (tortul existent) în anumite domenii, precum sunt sportul, cinematografia, muzica ș.a. Spre exemplu, sumele de transfer ale unor fotbaliști, cum sunt Messi, Neymar sau Ronaldo, depășesc bugetele tuturor echipelor din anumite campionate de fotbal (spre exemplu, din Ungaria sau România). La fel se întâmplă și în muzică, unde câțiva dintre artiști încasează procente foarte mari din veniturile întregii industrii muzicale. Marea masă a celor care activează în sport, în muzică sau industria cinematografică nu încasează nici pe de parte sume comparbile cu cele încasate de către cei care figurează în topul acestor domenii.

De ce Fortuna nu distribuie egal sau echitabil bogăția din Cornul Abundenței? Un răspuns în același registru ar fi că Fortuna este o zeiță cu toane, mitologia vorbind despre Capriciile Fortunei, astfel că hazardul este difuzat, de multe ori, inegal, inechitabil, adică nedemocratic, dar de fiecare dată fără să conteze destinatarul, căci nestatornica zeiță este nu numai capricioasă, ci și legată la ochi.

Jucându-ne cu expresiile, putem spune că hazardul este difuzat aleatoriu. Hazardul nu alege și nici nu ocolește, ci lovește orbește, neliniar. În trei cuvinte, putem spune că: Hazardul lovește orbește!

Sigur, reamintim că Povestea Omului nu este scrisă doar de Fortuna, ci în joc intră, așa cum spuneam mai sus, și o serie de alte ingrediente – timpul, locul, personalitatea, factorii sociali etc.

În concluzie, nimeni nu poate susține, fără riscul de a minți, că succesul i se datorează în totalitate sau că eșecul nu-i este deloc imputabil, deoarece, într-o mai mare ori mai mică măsură, izbânzile și nerealizările omului sunt determinate de factori multipli, dintre care unii au rol cauzal, iar alții de influențare și printre aceștia – ascuns ori la vedere – se află deseori hazardul.

 

[1] Eseul a fost publicat, într-o formă diferită, și în lucrarea Viața prin ochii unui avocat (edițiile 1 și a 2-a), Ed. Universul Juridic, 2018 și 2019.

[2] Fortuna este Zeița romană a Norocului, preluată de la greci (Tyche). Ea era reprezentată având într-o mână Cornul Abundenţei (belșugului, bogăției), iar în cealaltă mână o cârmă.

[3] Apărută, în ediție revăzută, la Editura Cartea Veche (2020).

[4] N.N. Taleb, Păcălit de hazard, Ed. Cartea Veche, București, 2020, p. 65.

[5] Idem.