OMUL ȘI CUTIA SOCIALĂ (OUT OF THE BOX)
Motto 1: “Ai căzut în capcana fraierului atunci când te concentrezi mai degrabă asupra ceea ce știi tu și asupra a ceea ce nu știu alții, decât invers” (N. Taleb).
Motto 2: Viața oamenilor este o succesiune de paradigme. Unii oameni reușesc să treacă de mai multe, iar alții de mai puține. În fapt, toți trăim în colivii, doar că unele au spațiu mai mare, iar altele mai mic.
Viața noastră cea de toate zilele este încorsetată de paradigme (modele) și reguli. Nu rare sunt cazurile în care procedurile, termenele, formele sau protocoalele prevalează asupra substanței sau fondului lucrurilor. Astfel, dacă nu sunt respectate anumite termene, sorocite în materia procedurilor judiciare, cei în cauză pot pierde drepturile deduse judecății, alte drepturi recunoscute de lege sau chiar libertatea. Se poate ajunge la o asemenea situație dacă, spre exemplu, o cale de atac (contestație, apel, recurs, plângere etc.) este exercitată tardiv (peste termenul stabilit de lege) sau dacă cererea pentru recunoașterea dreptului este depusă după expirarea termenului limită. În astfel de cazuri, din cauza lipsei de diligență sau pur și simplu din ignoranță, dreptul sau libertatea pot fi pierdute dacă, într-un prim stadiu procesual, titularului dreptului în discuție i s-a făcut o nedreptate, cu toate că existau șanse reale ca aceasta să fie remediată.
Este un paradox acela că, deși în copilărie omul este foarte creativ, încet și, de cele mai multe ori sigur, acesta devine din ce în ce mai convențional. Ce se întâmplă, de fapt? Care este explicația? Familia și societatea transformă omul, dintr-o ființă liberă și curioasă, din punct de vedere spritual, într-una paradigmatică, închisă în cutie.
În general, societatea se bazează pe oameni care gândesc în cutie (sau casetă)[1], deoarece foarte multe dintre activitățile umane constau în repetarea acelorași pași sau etape, iar aceasta presupune un cadru prestabilit. Spre exemplu, angajatorii vânează, de regulă, oameni care acceptă să presteze activități repetitive. Există și excepții, precum sunt domeniile cercetării sau al noilor tehnologii.
Sunt și situații, este adevărat nu prea des întâlnite, când angajatorii urmăresc nu conformarea celor pe care doresc șă-i angajeze și respectarea strictă de către aceștia a regulilor privind desfășurarea unei activități, ci vizează în mod deosebit creativitatea, ieșirea din cutie ori ieșirea din paradigme.
Primii care sunt afectați de consecințele neconformării sunt cei ce nu agreează paradigmele sau modelele statuate de societate. Persoanele cu gândire neconvențională sunt adesea marginalizate pentru că sunt considerate ciudate sau chiar nebune[2]. În mod paradoxal, nebunii sau ciudații sunt cei care au contribuit în măsura cea mai mare la progresul omenirii și la cele mai importante descoperiri ale științei și tehnicii.
Creativitatea, curiozitatea, flexibilitatea, scepticismul pozitiv, acceptarea diversității, frecventa neluare în serios a propriei persoane și respectarea opiniilor contrare ale celorlalți sunt câteva trăsături specifice persoanelor cărora omenirea le datorează majoritatea descoperirilor științifice, salturilor tehnologice și creațiilor care optimizează viața omului.
Ieșirea omului din cutia socială este o posibilitate pe care, în prezent, ființa umană o are, mai mult decât în orice altă epocă. Niciodată omul nu a avut acces la atâtea informații și nicicând acesta nu a avut drepturile și libertatea de astăzi. Paradigmele societății contemporane pot fi extinse sau schimbate numai de către oameni care fie nu au fost vreodată în cutie, fie au reușit performanța să iasă din casetă după ce societatea i-a introdus acolo.
În concluzie, consider că omul trebuie să respecte normele sociale imperative, iar pe cele dispozitive (facultative) poate să le folosească în interes particular sau general, după cum dorește. În plus, omul are facultatea legală să stăruie pentru perfecționarea tuturor normelor sociale (inclusiv a celor imperative). În orice caz, este în interesul oamenilor ca aceștia să iasă, din când în când, din cutia socială în care s-au născut, au crescut și trăiesc.
Să nu uităm de vorbele lui Taleb: “Oamenii se nasc, după care sunt puși într-o cutie; se duc acasă ca să trăiască într-o cutie; studiază după cutii ticăitoare; se duc la ceea ce numesc “muncă” într-o cutie, unde stau în cutia lor făcută din paravane, conduc o cutie până la magazin ca să cumpere mâncare în cutie; se duc la sala de sport într-o cutie ca să stea într-o cutie (…); și când mor sunt puși într-o cutie (…)”.
[1] Se consideră că expresia out of the box vine de la un joc faimos de puzzle creat de matematicianul britanic Henry Ernest Dudeney de la începutul secolului al XX-lea. Pentru a rezolva jocul de puzzle trebuie să realizezi că limitele matricei punctuale sunt psihologice, iar singura modalitate de rezolvarea presupune extinderea liniilor dincolo de limita artificială creată. H.E. Dudeney (1857 – 1930) a fost un matematician englez.
[2] A se vedea cartea Frumoșii nebuni ai marilor orașe, scrisă de Fănuș Neagu, Ed. Litera, 2011.
