All for Joomla All for Webmasters
Splaiul Unirii nr. 152-154, Sect. 4, București

RELATIVITATEA CÂȘTIGULUI SAU A PIERDERII

 

Motto 1: „Când ceva se pierde, altceva se câștigă, iar când ceva se câștigă, altceva se pierde”.

Motto 2: „Progresul conduce lumea după după legi fatale. Odată pornit, nimeni și nimic nu-l mai poate opri” (I.L. Caragiale).

Motto 3: „Nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă” (A.L. Lavoisier).

Heraclit spunea că totul este flux, totul este în schimbare, astfel că nu poţi păşi de 2 ori în acelaşi râu (panta rei – totul curge[1]).

Viața poate fi prețuită din punct de vedere economic, din punct de vedere moral, din punct de vedere social ș.a., putându-se spune despre X că este bogat, are o viață îmbuibată și se comportă imoral, iar despre Y, dimpotrivă, că este sărac, are o viață mizeră și o conduită morală. Desigur, sunt posibile și alte variante. Spre exemplu, Z este sărac, are o viață mizeră și se complace în imoralitate.

Ne place să gândim dihotomic, adică să împărțim oamenii în două categorii: bogați și săraci; morali și imorali; învingători și învinși etc. La o analiză serioasă, ne dăm însă seama că fiecare categorie are nevoie de anumite ajustări.

Mulți dintre oameni sunt considerați bogați de către unii și săraci de către alții. Dacă luăm ca exemplu un om care câștigă 100 de euro pe lună, într-o țară săracă, în care media câștigului lunar este 20 de euro pe lună, concetățenii săi îl vor considera înstărit (bogat), dar cei din țările bogate, în care media venitului lunar este de 100 de euro pe zi, îl vor considera sărac.

Un alt exemplu, dacă îl avem în vedere pe cel mai puțin avut locuitor al cartierului Belgravia din Londra, acesta poate fi considerat un individ bogat în raport cu media veniturilor realizate în Regatul Unit și, a fortiori, față de media globală.

Prin exemplele de mai sus, am vrut să surprind o primă particularitate a scării sociale – respectiv relativitatea poziției sociale a oamenilor. Acesția se pot situa în partea de jos, în zona de mijloc sau în cea de sus a scării sociale, în funcție de sistemul de referință (categoria luată în considerare).

De dragul progresului sau pentru dezvoltarea infrastructurii economice, omul modern exploatează în mod necontrolat resursele neregenerabile, poluează din ce în ce mai mult mediul etc. Pe scurt,  omul zilelor noastre o schimbă din ce în ce mai mult pe Mama Natură.

Interesele economice, politice și religioase sunt, de multe ori, cele care primează în fața protecției mediului, a dezvoltării durabile, a distribuirii echilibrate a bogăției etc.

Cu toate realizările omului contemporan, societatea prezentului este încă departe de societatea robustă, la care majoritatea oamenilor visează, în care fiecare este pus în postura mai favorabilă, în care statul de drept și omul sunt respectați, în care cei mai buni conduc, în care ordinea publică și securitatea indivizilor sunt garantate etc. În fapt, aceste obiective generoase, în loc să fie deja atinse sau cel puțin să se simtă iminenta lor realizare, constatăm, dimpotrivă, că se îndepărtează și devin iluzorii.

Și atunci ne întrebăm: Cine câștigă de pe urma activităților economice? Constatăm că: „în țări precum Germania sau Austria 5 % din populație, deține aproximativ 50 % din bogăția țării, iar în alte state precum Cipru, Portugalia, Franța, Finlanda, Luxemburg și Țările de Jos există o tendință similară[2]. Iată o explicație.

Prof. Șt. Deaconu surprinde foarte bine esențialul, arătând că : „Trăim pe de o parte un moment al regândirii modului în care este distribuită bogăția între diversele pături sociale având în vedere clivajul tot mai mare între oamenii foarte bogați și cei foarte săraci și diluarea clasei de mijloc, iar pe de altă parte trăim o revoluție digitală care impactează toți oamenii[3].

În concluzie, principiul vaselor comunicate își găsește aplicabilitate și în domeniul socio-economic, putându-se afirma că dacă sporește bogăția unor oameni, crește sărăcia altor oameni.  

Cu alte cuvinte, din punct de vedere economic sau social, câștigul nu este net, ci brut, depinzând de sistemul de referință la care se face raportarea, ceea ce înseamnă că este relativ. La fel este și pierderea, care nu înseamnă nici mai mult nici mai puțin decât inversarea celor spuse mai sus. Când cineva pierde este foarte posibil să avem în același timp un câștigător.

Așadar, atât câștigul, cât și pierderea sunt relative, având acoperire butada: „Când ceva se pierde, altceva se câștigă, iar când ceva se câștigă, altceva se pierde”.

Cum trebuie împărțite beneficiile și sarcinile pentru asigurarea echității sociale? Nu există soluții acceptate de către toți. Suntem tentați să ne întoarcem la egalitatea juridică, care pare a fi mai riguroasă decât echitatea socială, astfel că este mai facilă transpunerea ei în realitate.

În general, măsurile economice, sociale și politice trebuie să producă beneficii tuturor și, în special, celor defavorizați de regula egalității formale, fără a exclude, însă, obținerea unor avantaje cel mult proporționale de către ceilalți. O creștere inegală a beneficiilor, în favoarea celor aflați în poziții avantajate, chiar dacă produce unele efecte pozitive și în folosul defavorizaților este inechitabilă, întrucât nu este altceva decât teoria cailor și vrăbiuțelor[4].

Comunitățile umane contemporane se bazează pe indivizi sau subgrupuri de indivizi care au convingeri similare sau prevalent similare cu ale celorlalți care le compun. Așa stând lucrurile, în special când alăturarea membrilor grupului este determinată de apartenența la aceleași valori, apare o divizare a societății în funcție de afilirea morală. Și atunci discutăm despre noi și celilalți, noi și ei sau noi și voi.  Astfel, se ajunge la izolare sau segregare.

 

 

 

[1] Expresia nu este sigur că aparţine lui Heraclit, ci foarte propbabil lui Simplicius din Cilicia și este menită a caracteriza ceea ce a susţinut Heraclit (totul este flux).

[2] Șt. Deaconu, Avocatul în era revoluției digitale – disponibil pe www.juridice.ro – secțiunea essentials.

[3] Idem.

[4] J. Rawls, A theory of justice. Conform acestei teorii, când caii au mâncare multă, de la masa lor mai rămâne ceva și pentru vrăbiuțe.

Adauga un comentariu