VA AVEA OMUL DESTINUL DINOZAURILOR?

Dinozaurii au fost animale vertebrate care au stăpânit Pământul aproximativ 160 de milioane de ani, de la sfârșitul perioadei triasice până la finele cretacicului, acum circa 65 de milioane de ani. Oamenii de ştiinţă sunt de acord că evenimentul ce a determinat dispariţia acestor vertebrate l-a constituit impactul unui corp ceresc (asteroid, meteorit sau cometă) uriaș cu Terra, în zona golfului Mexicului (Craterul Chicxulub). După ciocnire, a survenit o scădere bruscă a temperaturii terestre, întrucât s-a ridicat foarte mult praf în atmosferă, care nu a mai permis pătrunderea razelor solare, iar dinozaurii, probabil cu excepţia celor care puteau zbura[1], au murit din cauza frigului (această situaţie a durat câteva luni). Posibil mai aproape de adevăr, se susţine că dispariția dinozaurilor a fost rezultatul unui cumul de cauze care au condus la colapsul lanțului trofic, precum intensificarea activității vulcanice, modificarea nivelului mărilor, variațiile de temperatură şi efectele impactului corpului ceresc cu pământul (cutremure, tsunami, incendii de vegetație, schimbări bruște de temperatură etc.).

La scara Universului, 160 de milioane de ani, cât se presupune că au trăit dinozaurii, nu înseamnă mare lucru, adică aproape nimic. În acest caz, ce reprezintă, la aceeaşi scară, perioada în care omul, luat împreună cu strămoşii lui (incluzându-l aici şi pe Ardipithecus, despre care se presupune că a trăit cu aproximativ 5 milioane de ani în urmă) a ocupat Terra? Înseamnă, de aproximativ 30 ori mai puţin decât aproape nimic. Totuși, omul este ultimul stăpân venit pe Pământ.

În acest context, două întrebări sunt pertinente: Ce şanse are omul să dăinuie pe Pământ?; Cât timp va stăpâni omul Planeta Albastră?

Răspunsul cert la aceste întrebări este imposibil de dat. Cel mult se pot da răspunsuri cu o oarecare probabilitate de adevăr. Altfel spus, longevitatea sau dăinuirea speciei umane poate fi exclusiv presupusă, cu un  grad de improbabilitate ce se plasează în domeniul speculaţiilor.

Ceea ce se poate face, fără a trece de bariera presupunerilor rezonabile, este identificarea pericolelor majore care ameninţă viitorul omului.

Printre pericolele mari care pot avea ca efect extincţia oamenilor, se numără: un posibil impact al Pământului cu un asteroid uriaş, un eventual război nuclear, o posibilă dezvoltare negativă a inteligenţei artificiale, o eventuală pandemie naturală sau artificială, încălzirea globală accentuată, folosirea unor descoperiri ştiinţifice cu efecte nefaste s.a.

Unele dintre aceste pericole par mai apropiate, în timp ce altele par mai îndepărtate temporal. NASA apreciază că riscul ca un asteroid uriaş să lovească Terra este relativ scăzut, considerând că astfel de evenimente spaţiale cu efecte catastrofale se produc odată la 100.000 de ani. Un război nuclear şi toate celelalte pericole date ca exemple se văd, de asemenea, ca orizont de timp, îndepărtate de prezent, deşi mass-media insistă asupra pericolelor ce ne ameninţă (în special, în ceea ce priveşte actele teroriste, inteligenţa artificială şi acceleratorul de particule[2]). În ciuda acestor pericole majore, care ameninţă specia umană, este de remarcat faptul că, în general, omul prezentului trăieşte mai mult, mai bine şi beneficiază, în general, de mai multă pace (prin raportare la numărul populației de pe întreaga planetă). Se poate afirma chiar că niciodată nu au trăit atât de mulţi oameni pe Terra[3] și care să se bucure de lipsa conflictelor sângeroase la scară largă.

Aparenţa creată, din punct de vedere mediatic, că omenirea traversează o perioadă violentă (a se vedea prezentarea atacurilor teroriste în presă) nu are acoperire deplină în realitate, fiind vorba despre o impresie creată în mod artificial (fiind vorba despre zeci sau cel mul sute de persoane).

Dacă ne referim la ultimul război mondial, în fiecare zi a acestuia au fost ucişi sau au murit din cauza conflictului armat aproximativ 30-40.000 de oameni[4]. Apoi, fiind analizate efectele regimurilor comuniste, care s-au succedat după Al Doilea Răszboi Mondial, s-a ajuns la concluzia că aceste regimuri au produs mai multe victime decât cea de-a doua conflagraţie mondială (se vorbeşte de aproape 100 de milioane de oameni, care au fost executaţi, ucişi prin înfometare, deportaţi, închişi şi obligaţi la muncă silnică etc.)[5].

Va avea omul soarta dinozaurilor? Întâi, se impune precizarea că soarta omului a fost legată de cea a dinozaurilor, întrucât dacă aceştia nu ar fi dispărut foarte probabil nu ar fi existat omul modern. Cu alte cuvinte, ceea ce a fost catastrofal pentru specia dinozaurilor s-a dovedit benign pentru om.

Apoi, spre deosebire de cel al dinozaurilor, destinul omului se află în bună măsură în mâinile sale pentru că, spre deosebire de dinozauri care nu erau animale dotate cu inteligenţă superioară, omul beneficiază de facilitatea inteligenţei superioare.

Dacă oamenii vor folosi inteligenţa în scopuri benigne, în folosul umanităţii, putem spune că nu există nici un pericol previzibil care să nu poate fi înlăturat. Asteroizii pot fi deviaţi sau distruşi prin intervenţie umană, deoarece este posibilă identificarea, distrugerea sau fărâmiţarea lor cu mult timp înainte de impact. Pandemiile naturale sau artificiale pot fi prevenite sau anihilate, inteligenţa artificială poate fi ţinută într-un cadru juridic controlabil, eventualele descoperiri ştiinţifice cu efecte negative pot fi, de asemenea, ţinute sub control s.a.

În concluzie, pentru a dăinui ca specie pe Terra, omul trebuie să fie mult mai preocupat de viitor, respectiv să fie foarte atent cu mediul, să reglementeze strict modul de folosire a inteligenţei artificiale şi a descoperirilor ştiinţifice cu potenţial malign, statele bogate să fie mai altruiste şi generoase cu cele sărace, implicându-se vizibil în ridicarea nivelului de trai al acestora, iar organizaţiile internaţionale să beneficieze de pârghii reale care să poată fi folosite în interesul umanităţii.

La toate cele de mai sus, trebuie să se adauge investirea în educaţie sănătoasă, lipsită de elemente naţionaliste, totalitariste sau religioase fundamentaliste.

[1] Păsările din prezent sunt considerate descendente directe ale dinozaurilor de tip theropod (familia răpitorilor).

[2] LHC a fost construit sub pământ în apropiere de Geneva.

[3] În prezent, populaţia globului este de aproximativ 7,5 miliarde de oameni.

[4] Pierderile omenești din Al Doilea Război Mondial sunt în jurul cifrei de 70 de milioane de victime (circa 50 de milioane au fost victime din cadrul populației civile şi 20 de milioane de combatanţi).

[5] În lucrarea Cartea neagră a comunismului: Crime, teroare, represiune (1997, Ed. Robert Laffont), numărul de decese atribuit regimurilor comuniste este: 65 de milioane în Republica Populară Chineză; 20 de milioane în Uniunea Sovietică; 2 milioane în Cambodgia; 2 milioane în Coreea de Nord; 1,7 milioane în Africa; 1,5 milioane în Afganistan; 1 milion în statele comuniste din Europa de Est; 1 milion în Vietnam; 150.000 în America Latină; 10.000 de decese în urma acțiunilor mișcărilor comuniste internaționale și a partidelor comuniste care nu erau la putere.