Splaiul Unirii nr. 152-154, Sect. 4, București

ATENȚIA, SCOPUL ȘI INDIFERENȚA

Motto 1: „Fiecare om trăiește o realitate diferită față de ceilalți”.

Motto 2: „Orice conduită umană conștientă răspunde la două întrebări: De ce? și Pentru ce? Primul răspuns este mobilul, iar al doiela este scopul”.

Atenția este o calitate a omului, ce-i permite acestuia să se concentreze clar asupra unui obiect sau asupra unei activități alese din paleta largă de opțiuni aflate la dispoziție prin forța întâmplării sau a lucrurilor. Omul conștient și atent are, întodeauna, un motiv și un scop (finalitate sau obiectiv) al comportamentului său pe planul relațiilor sociale, astfel că manifestă preocupare, interes sau dorință pentru ceea ce face. Sigur, în mod execpețional, sunt și oameni care se află în situații de vulnerabilitate sau constrângere. Acești oameni, chiar dacă își concentrează atenția asupra realizării unui scop (de pildă, pentru a îndeplini norma de muncă sau pentru a nu supăra persoana cu autoritate morală), nu întotdeauna acționează conform propriei voințe. Voința oamenilor care sunt supuși unor presiuni exterioare este viciată de scopul urmărit de persoanele care exercită direct sau indirect constrângerea ori de instituțiile sau autoritățile, în custodia sau responsabilitatea cărora se află persoanele respective.

Opusul atenției este starea de neatenție. Neatenția este lipsa concentrării, a interesului sau dorinței omului cu privire la lucrurile sau activitățile din mediul său. Omul neatent este distrat, absent sau pur și simplu nu este preocupat de ceea ce se petrece în jurul său. Nu am în vedere aici persoanele care suferă anumite afecțiuni de natură psihică[1], ci persoanele foarte comode sau care manifestă dezinteres din punct de vedere social.

Deficitul de atenție al oamenilor prezentului, față de aspectele sociale, politice, economice sau culturale relevante este, din păcate, la un nivel relativ intolerabil. Practic, putem vorbi despre un dezinteres social față de agenda publică. Cauzele acestui tip de comportament sunt multiple, dar cel puțin două trebuie să figureze pe lista scurtă. Prima, poate cea mai importantă, este educația necorespunzătoare, iar a doua este nivelul de trai. Într-adevăr, în general, sistemul de învățământ nu pune accentul pe pregătirea civică a elevilor, pe rolul societății civile în ceea ce privește transpunerea practică a actului de guvernare etc. De asemenea, odată cu creșterea nivelului de trai și a celorlalte condiții privind standardul de viață, apare tendința, oarecum firească, a oamenilor spre dezinteres față de chestiunile care nu au implicații negative directe asupra lor.

Într-o altă ordine de idei, atenția poate fi orientată spre aspecte pozitive ale vieții în societate sau, dimpotrivă, spre aspecte nerelevante sau chiar negative. În peisajul patologiei au apărut noi tulburări de comportament și adicții. Una dintre cele mai răspândite tulburări, chiar înaintea altor probleme (aici am în vedere efectele generate de droguri) care se manifestă în general în rândul tinerilor, este dependența față de computer, smartphone și alte sisteme informatice, precum și față de jocurile electronice ori față de interacțiunea prin intermediul Internetului. În aceste cazuri, din nefericire, focalizarea atenției este una malignă.

În viziunea lui D. Goleman, atenția cuprinde trei tipuri de focalizare: interioară, asupra celuilalt și exterioară[2]. Focalizarea interioară este cea care ne plasează pe aceeași frecvență cu intuițiile proprii, valorile care ne ghidează viața și deciziile mai bune. Focalizarea asupra celuilalt netezește relațiile interumane. Focalizarea exterioară facilitează traiul în lumea ce ne înconjoară[3].

Într-o lume în care cantitatea de informații ce ne bombardează zilnic creierul este din ce în ce mai mare, există riscul substanțial al distragerii atenției de la esențe, de la lucrurile cu adevărat importante în viață (familia, profesia, pasiunile, intersul general s.a.). Deseori, după ce înghițim multitudinea de informații oferite în fiecare zi, ne confruntăm cu fenomenul dezorientării sau șovăielii și devenim tot mai deficitari în ceea ce privește focalizarea asupra lucrurilor fundamentale.

Asaltul informațional cu care ne aflăm zi de zi în conflict, pe lângă efectul distragerii atenției de la ceea ce realmente contează, ne deturnează și fixează atenția spre zone externe sau periferice axiologiei. Suntem tot mai preocupați de relațiile virtuale, evenimentele popularizate de Internet, ideile mai mult sau mai puțin sănătoase puse în circulație în cadrul rețelelor de socializare s.a. și din ce în ce mai puțin atenți la ceea ce se întâmplă în mediul familial, politic, profesional, cultural sau social.

În acest context, apare ca potrivită povestea adolescentului obligat de împrejurări să stea într-o seară alături de părinți, deoarece căzuse Internetul, din cauza unei furtuni. În fața unei astfel de situații, tânărul a fost nevoit socializeze cu părinți. După o seară de relaționare forțată cu părinții, în momentul când comunicarea prin Internet a redevenit posibilă, acesta s-a grăbit să posteze pe rețeaua de socializare facebook, mesajul: „Am constatat că părinții mei sunt chiar drăguți!”.

O minte care nu se concentrează asupra aspectelor importante, cărora dorim să le acordăm atenție, ci asupra lucrurilor ce se rostogolesc în fața noastră în fiecare clipă, fără să fim realmente interesați de ele, este o minte în suferință, dezorientată, fără busolă. Omul distras de avalanșele de informații ce se prăvălesc asupra sa, dacă nu are un plan de selecție, care să-i orienteze atenția, va fi captivat de altceva. Este posibilă și situația ca cel aflat în fața bogăției de informații să se lase purtat de valul imprevizibil al momentului.

Pentru a surpinde miezul acestei stări de lucruri, D. Goleman spune următoarele: „Când ne lipsește concentrarea nu stocăm nicio fărârmă de aminitire din tot ce învățăm[4].

Omul are resursele necesare pentru a selecta, din noianul de informații și evenimente, numai pe acelea care-i produc satisfacție atât pe termen scurt, cât și pe termen lung[5].

Cum putem face ca atenția noastră să fie focalizată spre obținerea unor rezultate pozitive?

În mod simplist, am putea răspunde: trebuie să facem ceea ce ne place! Așadar, superficial privind lucrurile, acesta pare a fi răspunsul corect. Analizând cu atenție datele problemei, sunt de părere că obținerea fericirii pe termen scurt nu este în sine un lucru rău.

Chibzuind cu mare atenție asupra problemelor de mai sus, dacă privim lucrurile dincolo de interesele strict personale, răspunsul corect pare a fi acela că trebuie să ne concentrăm atenția asupra a ceea ce ne place și, în același timp, se armonizează cu interesul general. Armonizarea intersului personal cu cel comun nu înseamnă excluderea beneficiilor egoiste, ci numai corelarea acestora din urmă cu cele care interesează societatea în ansamblu.

Atunci când vrem să atingem un scop mai mult sau mai puțin egoist, este bine să nu fim impasibili, ci dimpotrivă să ținem seama de efectele comportamentului nostru asupra celorlați, de protecția mediului și de modul cum ceea ce facem noi influențează viitorul.

Conduita care îmbină beneficiile personale cu cele generale este una care, poate, la început este lipsită de plăcere sau pasiune, dar pe măsură ce timpul trece ea ne răsplătește cu un confort psihic care merită toată osteneala.

 

[1] În psihologia juvenilă este menționat sindromul ADD (Attentional Deficit Disorder, tulburare prin deficit de atenţie)/ADHD (Attentional Deficit Hiperkinetic Disorder, deficit de atenție şi hiperkinezie), care este una dintre cele mai întâlnite tulburări de comportament ale copilăriei (3-5% dintre copiii şcolari) cuprinzând simptome precum: incapacitatea copilului de a concentra și susține atenţia,  distractibilitate, impulsivitate, lipsa de interes pentru activități socialmente utile s.a.

[2] A se vedea Daniel Goleman, Focus: motivația ascunsă a performaței, Ed. Curtea Veche, București, 2013, p. 14.

[3] D. Goleman, op. cit., p. 15.

[4] D. Goleman, op. cit., p. 26.

[5] R. Davidson consideră că focalizarea atenției este una dintre cele câteva abilități esențiale în viață, fiecare dintre ele având corespondentul într-un sistem neuronal separat.

 

Adauga un comentariu