DESPRE CUM VEDEM SAU ABORDĂM LUCRURILE

 

Picasso a fost întrebat de ce nu pictează lucrurile așa cum sunt, iar acesta a răspuns contrariat: Păi nu sunt așa cum se văd în picturile mele?

 

Între ceea ce vedem și ceea ce cunoaștem poate fi o mare prăpastie.

 

Omul este mai degrabă suma a ceea ce vrea să fie, decât suma a ceea ce a fost sau este.

 

Fără să ne dăm seama, facem ceea ce ne spune eul, crezând că așa trebuie să procedăm.

 

Omul face ceea ce vrea, dar nu știe dacă putea să vrea și altceva decât ceea ce face.

 

Dacă dai găură în barca în care te afli nu contează partea găurită, căci barca se scufundă în totalitate, așa că nici tu nu vei scăpa.

 

Dacă vrei să te sinucizi, aruncă-te în apă, dar nu da gaură în barca în care te afli, pentru că poate te răzgândești și va vei avea nevoie de barcă sau de cineva care să te salveze.

 

Repetarea unei greșeli este dovada faptului că cel în cauză este lipsit de imaginațieJ.

 

Adevărul este respins fie pentru că nu este înțeles, fie din teama că propriile iluzii se vor risipi.

 

Idealistul crede că parfumul este un condiment nedescoperit de bucătari.

 

Realistul este cel care face diferența dintre mirodenii și parfum.

 

Pesimistul crede că nu există parfumuri, ci numai simple mirosuri, și că tot ceea ce zboară îi poate produce un rău.

 

Utopia este o fantezie sau o iluzie care poate îndulci prezentul.

 

Testosteronul este hormonul care bagă barbații în belele, iar oxitocina cel care îi poate îndepărta de ele.

 

Emoțiile și intelectul intră deseori în conflict, iar rezultatul este mai mereu indecis.

 

Ceea ce știm nu este mult. Ceea ce nu știm este enorm (P-S. Lapalace).

 

Dacă spui o glumă și nu râde nimeni, înseamnă că ai o problemă serioasă.

 

Una dintre cele mai serioase activități este aceea de a-i face pe alții să râdă.