COSTUL ASCUNS AL GRATUITĂȚILOR

Motto 1: „În viață nimic nu este gratis, totul se plătește”.

Motto 2: „Când primești un lucru gratuit trebuie să te întrebi cât vei plăti în plus pentru alte lucruri”.

Motto 3: „Gratuitățile sunt modalități mascate prin care vânzătorii de produse sau servicii se asigură că beneficiarii acestor facilități vor deveni clienții lor”.

Viața noastră cea de toate zilele este plină de gratuități. Este suficient să ne gândim la biletele oferite gratis care ne permit accesul la diferite evenimente sportive, culturale sau artistice, abonamentele gratuite oferite de companii din cele mai diverse domenii (spre exemplu, al serviciilor întreținere sau de înfrumusețare).

Dar perla coroanei gratuităților este internetul, care abundă de gratuități și oferte promoționale potrivit cărora, la un număr de produse sau pachete de servicii, cumpărătorii primesc unul sau mai multe gratis. Există programe informatice gratuite, care pot fi descărcate online, pasionații de jocuri pot juca gratis, sunt disponibile servicii online gratuite și în general foarte multe facilități sau informații fără plată (știri, dicționare, articole științifice, cărți, filme și muzică etc.). Pe scurt, cel puțin la prima vedere, internetul pare a fi paradisul consumatorilor.

Între-adevăr, multe servicii în mediul virtual sunt puse de Google la dispoziția celor interesați, iar folosirea rețelelor de socializare precum Facebook, Twitter sau Linkedin nu costă nimic, cel puțin în anumite condiții.

Sunt numeroase produse sau servicii ce pot fi încercate gratis o perioadă determinată, la expirarea căreia produsele pot fi returnate sau se poate renunța la contractarea serviciilor respective. Sunt clienți care au făcut o îndeletnicire din a folosi produse returnabile sau servicii cu gratuitate de preachiziție limitată. La expirarea duratei în care produsele sau serviciile sunt fără costuri, aceștia le retunează pur și simplu, refuzând cumpărarea, sau renunță la achiziționarea serviciilor testate, fără explicații suplimentare. Dar ceilalți consumatori, probabil categoria cea mai numeroasă, vor cumpăra sau achiziționa produsele ori serviciile încercate.

Agenții economici aruncă în brațele consumatorilor produse sau servicii gratuite, având convingerea, bazată pe istorie, că o parte dintre cei care le-au dobândit gratis vor achiziționa în viitor produsele ori serviciile respective, putând genera tentații în rândul acestora.

Sunt magazine care, pentru a atrage clienții și pentru a-i fideliza le oferă discounturi generoase, mizând pe regula o felie mică dintr-un tort mare. Altele, la atingerea anumitor praguri valorice ce către consumatori, oferă gratuități.

Mai mult, în mediul afacerilor există întreprinzători care, pentru a-și face cunoscute produsele sau pentru a stimula dorințele consumatorilor, plătesc anumite sume de bani persoanelor care le folosesc ori le oferă gratis produsele respective. În domeniul divertismentului, de asemenea, pot fi întâlniți artiști aflați la început de carieră sau într-o perioadă mai puțin fastă a acesteia, care sunt dispuși să presteze servicii gratis.

Plecând de la cele de mai sus, întreabarea care se degajă în mod justificat este: Există realmente lucruri gratuite?

În lucrarea Gratuit, Chris Anderson consideră că anumite produse sau servicii sunt chiar gratuite și că în viitor ponderea acestora va fi din ce în ce mai mare[1]. Acesta este de părere că, cel puțin informațiile, au tendința de a fi gratuite.

Cei care navighează pe internet sau apelează la servicii oferite de mediul virtual, cel puțin aparent, beneficiază de multe facilități neoneroase. Acestea, însă, poartă cu ele costuri ascunse, dintre care unele sunt decontabile imediat, iar altele pe termen lung. Aceesarea unor informații, vizionarea unor videoclipuri sau utilizarea unor programe informatice puse la dispoziția publicului în mod gratis presupune, volens nolens, urmărirea unor reclame sau spoturi publicitare și a unor sugestii din aceeași categorie. Spre exemplu, dacă cineva dorește să vizioneze gratis un videoclip, în afară de materialele publicitare, va vedea și diferite sugestii de alte videoclipuri (unele similare, iar altele diferite), care îl pot tenta să le acceseze. Dacă este mușcat de păcatul curiozității, apoi îi vor fi sugerate altele și tot așa. Videoclipurile sugerate sunt aparent mai interesante și, uneori, mai radicale decât cele deja vizionate. Prin astfel de algoritmi electronici, companiile din spatele acestora urmăresc, de fapt, ca persoanele care apelează la serviciile lor gratuite să rămână cât mai mult timp în mediul virtual, deoarece valoarea banilor încasați de către acestea pentru reclamele rulate este direct proporțională cu numărul consumatorilor și timpul prezenței acestora în mediul online.

Practic, cei care oferă gratuități prin intermediul internetului se bazează pe psihologia umană, potrivit căreia oamenii sunt curioși și înclinați să-și dorească produsele sau serviciile prezentate în materialele prublicitare.

De la dorință la achiziție este doar un pas, pe care unii dintre consumatori îl fac, mai ușor sau mai greu. Acesta este adevăratul mobil al celor care pun la dispoziția consumatorilor facilități referitoare la accesarea și folosirea fără costuri aparente a unor produse sau servicii.

Pe de altă parte, cei care încearcă gratuit, în interiorul unui termen de grație, produse sau servicii vor trece de la acest nivel la cel în care, dorindu-și foarte mult produsele ori serviciile folosite temporar gratis, își vor manifesta voința în sensul achiziționării lor.

Iată că, foarte multe lucruri, deși la prima vedere nu costă nimic, au totuși costuri ascunse sau vor costa ceva în viitor. Uneori, costul ascuns este plătit de alții, dar rând pe rând fiecare dintre noi îl achităm (probabil, cu unele excepții neglijabile) fie mai devreme, fie mai târziu, întucât roata costurilor ascunse ale gratuităților se învârte neîncetat.

[1] Chris Anderson, Gratuit, Curtea Veche.