All for Joomla All for Webmasters
Splaiul Unirii nr. 152-154, Sect. 4, București

DESPRE SPORIREA IMUNITĂȚII SAU DESPRE „CE NU MĂ OMOARĂ MĂ FACE MAI PUTERNIC”

Motto 1: „Omul trecut ocazional prin greutăți este ca fierul trecut prin procesul călirii”.

Motto 2: „Omul ferit de orice încercări, precum și omul supus continuu efectelor nocive ce-i forțează limitele nu devine mai rezistent, ci mai fragil”.

Motto 3: „Cnoașterea prin încercări și greșeli va fi întotdeauna superioară cunoașterii academice de „laborator”, iar organismele călite în focul provocărilor vor fi mai puternice decât acelea dezvoltate sub un „colopot de sticlă” (N. Taleb).

Nietzsche a spus că: „ce nu mă omoară mă face mai puternic”.

Atât anterior lui Nietzsche, cât și după el, oamenii au căutat permanent modalități prin care să-și crească rezistența la factori nocivi, față de pericole sau față de evenimente imprevizibile (riscuri). Hormeza, homeoterapia și vaccinarea, cu elementele lor specifice, sunt fiecare asemenea metode sau încercări de sporire a capacității umane în scopul prevenirii și combaterii efectelor produse de agenții nocivi sau vătămători (boli, pericole sau riscuri de survenire a unor împrejurări impredictibile).

Hormeza este procesul prin care expunerea organismului la factori dăunători, dar în doze mici (nu neglijabile), eventual crescânde, determină creșterea capacității organismului de a rezista efectelor nocive ale factorilor respectivi.

Homeoterapia metodă terapeutică ce constă în administrarea în doze foarte mici (aproape neglijabile) a substanțelor care, în cantități mari, ar putea provoca unui om sănătos o afecțiune analoagă cu aceea care este combătută.

Vaccinarea este operațiunea prin care anumite produse biologice preparate din germeni patogeni sau din secreții microbiene sunt administrate în scop preventiv (pentru a căpăta imunitate împotriva bolilor infecțioase) sau curativ.

Între cele trei procedee – hormeză, hometerapie și vaccinare – există o relație foarte strânsă, întrucât toate au același scop, imunizarea, adică dobândirea robusteții sau antfragilității organismului.

În ce constă legătura între hormeză, homeoterapie și vaccinare, pe de o parte, și cunoscuta maximă Ce nu te omoară te face mai puternic!, pe de altă parte?

Butada lui Nietzsche – ce nu mă omoară mă face mai puternic – constituie, foarte probabil, ideea pe care s-au bazat și cei care au făcut primele încercări ale hormezei, homeoterapiei sau vaccinării. Aceștia, la fel ca Nietzsche, observaseră că fierul călit este mai puternic, cei care rezistă mai bine la frig sau la căldură au fost anterior expuși la aceste intemperii, cei care au capacități fizice superioare au făcut antrenamente etc. În esență, au constatat că, prin supunerea repetată, eventual progresivă, dar controlată, la factori nocivi sau la riscuri, organismul uman capătă imunitate la boli, la riscuri sau la evenimente imprevizibile.

În raport cu anumite boli sau riscuri, organismul uman este fragil, iar în raport cu altele este robust sau chiar imun (antifragil). Imunizarea se realizează diferit, în funcție de natura pericolului sau riscului. Astfel, dacă este vorba despre boli sau riscuri mari iminente, pe care nu le poate combate prin hormeză, homeopatie sau vaccinare, atitudinea potrivită a oricărui om nu este confruntarea cu aceste evenimente, ci evitarea lor.

Omul nu poate fi imun la toate evenimentele cu efect nociv, dar poate fi robust față de unele dintre, iar în raport cu altele să fie antifragil. Pentru a fi pe aceeași lungime de undă cu cititorul, reproducem exemplul lui Taleb. Pentru a sublinia caracterul relativ al robusteții sau antifragilității, acesta arată: „Un boxer poate fi robust, vânjos, când vine vorba de condiția lui fizică, și poate deveni din ce în ce mai bun de la o luptă la alta, însă poate să fie fragil din punct de vedere emoțional și să izbucnească în lacrimi dacă este părăsit de iubită[1].

Creșterea imunității umane se bazează pe încercări, expunere la doze mici de stres sau expunere ocazională ușoară la factori nocivi. Această constă, în fapt, în robustețe sau antifragilitate. Imunizarea prin călire, în modalitățile anterior reproduse, se referă însă numai la o parte din factorii nocivi. Pentru ceilalți agenți de risc, precum sunt evenimentele impredictibile și bolile netratabile, imunizarea constă în arta prevenirii sau evitării lor.

În concluzie, factorii nocivi pot fi neutralizați fie prin robustețe, fie prin antifragilitate, aidică prin sporirea imunității.

 

 

 

 

 

 

 

[1] Antifragil, Ed. Curtea Veche, 2014, p. 35.

Adauga un comentariu