DESPRE ROLUL OMULUI ÎN SOCIETATE ȘI RELAȚIILE CU CEILALȚI

 

1. Cugetări și adagii despre societate

„Mulțimile sunt extrem de contagioase” (M. de Montaigne).

„Limitele virtuţii odată depăşite şi încălcate, te afli în calea viciului” (M. de Montaigne).

“Viața este doar o mișcare a membrelor” (T. Hobbes).

“Atât timp cât oamenii trăiesc fără a exista o putere comună care să-i ţină pe toţi în frâu, ei se află în acea condiţie care se numeşte război al tuturor împotriva tuturor” (T. Hobbes).

„Cei care sunt nemulţumiţi de monarhie o numesc tiranie, cei care sunt nesatisfăcuţi de aristocraţie o numesc oligarhie; de asemenea, cei care se simt dezolaţi de democraţie o numesc anarhie” (T. Hobbes).

„În afara simțurilor, a gândurilor și a succesiunii acestora, mintea omului nu prezintă nicio altă mișcare (T. Hobbes)”.

„Homo homini lupus est (Omul este lup pentru oameni – adagiu aplicabil când se compară oamenii între ei – acesta a fost explicat de T. Hobbes, preluat de la Plaut)”.

„Homo sacra res homini” (Omul este zeu pentru om – adagiu aplicabil când se compară oraşele – acesta a fost explicat de T. Hobbes, preluat de la Seneca)

„Dubito, ergo cogito; cogito, ergo sum” (“cuget, mă îndoiesc; cuget, deci exist” – R. Descartes^[1]).

„Tristeţea urmată de iubire, de bucurie sau, în general de o cauză oarecare, face ca inima să împingă mult sânge prin artere şi de acolo mulţi vapori spre ochi care se transformă în lacrimi” (R. Descartes).

„De unde se nasc erorile? … din faptul că voinţa fiind cu mult mai amplă şi mai întinsă decât intelectul, ea nu se înglobează între aceleaşi limite, ci se extinde şi la lucruri pe care nu le înţelege, care fiindu-i în sine indiferente, o fac să se rătăcească cu extremă uşurinţă, şi alege răul în locul binelui sau falsul pentru adevăr” (R. Descartes).

„Omul este doar o trestie, cea mai fragilă din natură, însă este o trestie gânditoare” (B. Pascal^[2]).

„Dumnezeu este cauza tuturor lucrurilor” (B. Spinoza^[3]).

„Mintea şi corpul sunt una” (B. Spinoza).

„Mi se pare aproape de contradicţie să spunem că există adevăruri imprimate în suflet, pe care acesta nici nu le percepe, nici nu le înţelege” (J. Loke^[4]).

„Fericirea sau nefericirea oamenilor este în mare parte opera lor” (J. Loke).

„Ceea este static şi repetitiv este plictisitor. Ceea ce este dinamic şi întâmplător te zăpăceşte. Între acestea două este arta” (J. Loke).

„Fiecare substanţă singulară exprimă în felul său întregul univers (G.W. Leibniz^[5])”.

„Dacă există corpuri exterioare, nouă ne este imposibil să ajungem vreodată să-o ştim” (G. Berkeley^[6]).

2. Despre mimetism social

„În grupurile sociale cu scopuri licite pot exista atât oi albe, cât și oi negre, după cum și în grupurile sociale cu scopuri ilicite pot fi întâlnite ambele categorii; ceea ce diferă însă este proporția, care în primul caz este în favoarea oilor albe, iar în al doilea este în avantajul oilor negre”.

„Orice om are dreptul să meargă pe traseul turmei sale, dar nivelul său social foarte probabil va fi unul similar cu cel mediu al grupului din care face parte”.

„Uneori, un membru de excepție al unei organizații poate, prin calitățile sale excepționale, să crească valoarea și prestigiul grupului său”.

„De regulă, dacă organizația este una valoroasă, atunci nivelul membrilor și, implicit, al oilor albe din cadrul acesteia va fi unul ridicat”

„Spune-mi cu cine te însoțești și-ți voi spune cine ești”.

„(Nu) haina îl face om” (proverb popular).

„Haina nu-l face pe om, dar îi ține de cald când este frig” (variantă revizuită și completată).

 „Bine faci, bine găsești; rău faci, rău găsești” (aforism popular).

„Plecând de la înțelepciunea populară, care spune că binele este răsplătit, iar răul sancționat, putem cădea în capcana generalizării, deoarece viața demonstrează că cele două proverbe nu se verifică întotdeauna în relațiile interumane”.

„Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită”.

„De regulă, faptele bune, generoase sau nobile, banale sau mărețe, generează ecouri pozitive în societate, determinând efectul de contagiune, specific fenomenului bulgărelui de zăpadă, care se transformă în avalanșă”.

„Efectul de molipsire poate fi produs și de faptele antisociale, întrucât antisocialitatea unor indivizi umani reprezintă modele urmate de o parte a colectivității”.

„Mimetismul faptelor pozitive sau negative reprezintă o formă specială de manifestare a efectului de turmă (imitarea comportamentului altor membri ai grupului)”.

 3. Efectul de halou

„Am lucrat 20 de ani pentru imagine, iar acum lucrează imaginea pentru mine” (N. Mihalkov, 1997, București).

„Dacă ai un sceptru, nu înseamnă că ești rege”.

„Eticheta publică aplicată la un moment dat îl poate urmări pe un om toată viața”.

„Dacă imaginea publică, generată prin intermediul efectului de halou, este una pozitivă, persoana beneficiară a acestei imagini va fi mulțumită; în caz contrar, va fi nefericită”.

„Unii sunt victime, iar alții sunt răsfățați ai mirajului de halou”.

4. Responsabilitatea publică

„Morala sabiei lui Damocles pleacă de la realitatea că, unora dintre cei care vor să ajungă în poziții cât mai importante, le scapă din vedere aspectul esențial, respectiv că responsabilitatea este proporțională cu înălțimea demnității sau funcției”.

„Adevărații conducători, magistrați sau demnitari care, la un moment dat, dețin puterea simt că au în permanență deasupra capului sabia lui Damocles și se ridică la înălțimea poziției lor publice”

„Parveniții sau impostorii aflați în funcții cu responsabilități, cel mai probabi, nu au niciun stres pentru că nu au corecta reprezentare a posturii lor sociale”.

„Mesajul pe care Dionisos – regele ce l-a lăsat pe Damocles să stea pe tron în locul lui –  a vrut și a reușit să-l transmită este că oamenii de stat autentici trăiesc o stare constantă de neliniște, produsă de riscurile și responsabilitatea asociate activității importante desfășurate”.

„Nesigur doarme capul ce poartă o coroană” (Shakespeare, în Henric al IV-lea).

„Formula mea pentru ceea ce este măreț în oameni este amor fati (iubirea destinului – n.a.): să nu vrei să ai nimic altfel, nici înaintea ta, nici în urma ta, nici în întreaga veșnicie. Nu numai să știi să suporți ceea ce este necesar, și cu atât mai puțin să-l ascunzi – orice idealism este ipocrizia în fața necesității –, ci să-l iubești” (F. Nietzsche, Ecce homo).

„Antifragilitatea este calitatea ce crește robustețea oamenilor care fac față evenimentelor impredictibile sau improbabile”.

5. Rostul zâmbetului în cadrul relațiilor interumane

„Zâmbetul aduce soarele pe fața celui care-l exprimă și răspândește lumină contagioasă în jur, iar cei contaminați se vor relaxa și vor propaga la rândul lor lumina către alți receptori”.

„Zâmbește, mâine va fi mai rău” (Murphy).

„Judecătorii îi găsesc în mod egal vinovați atât pe cei care zâmbesc, cât și pe ceilalți, dar aplică pedepse mai blânde celor care zâmbesc; vinovatul fiind efectul indulgenței față de zâmbete”[7].

„Zâmbetul autentic produce, pe lângă efectul indulgenței, încă cel puțin două efecte, respectiv: efectul de contagiune și efectul de relaxare”.

6. Despre ciocnirea generațiilor

„Există un conflict între tineri și cei mai în vârstă, care este bine surprins de expresia ciocnirea generațiilor”.

„Soluții care pot eradica fenomenul ciocnirii generațiilor nu există, ci numai remedii rezonabile, deoarece acesta este atât de natural pe cât este schimbarea anotimpurilor”.

„Atât adolescenții, cât și părinții, după ce conștientizează existența conflictului între generații, dacă doresc soluționarea pozitivă a acestuia, trebuie să ofere concesii reciproce, prin folosirea criteriului avantajelor comune și cu recunoaşterea faptului că purtarea conflictului consumă în mod inutil energie”.

7. Despre invidie și admirație

„Resorturile psihice care însoțesc comportamentele umane sunt de multe ori complexe sau sofisticate, dar în fapt, de fiecare dată, identificăm un mobil, care poate fi chiar invidia”.

„Spicele goale îşi îndreaptă capetele spre cer trufaşe, în timp ce spicele pline se apleacă spre pământ” (Leonardo da Vinci).

„A vorbi pe cineva de rău este singurul indiciu veritabil de admirație, niciodată fals” (N. Taleb).

„Un inamic bun este mult mai loial, mai previzibil și, pentru omul isteț, mult mai util decât cel mai valoros admirator” (N. Taleb).

„Dacă a murit capra mea, să moară și capra vecinului” (maximă populară).

„Prin comparație cu admirația, care este un sentiment (emoție) pozitiv și nobil, invidia este un sentiment negativ și ignobil (precar)”.

„Un om mâncat de păcatul invidiei, în primul rând, își produce singur o suferință psihică și, în al doilea rând, este un factor periculos pentru societate, în general”.

„Consecințele sociale ale celor care gândesc și trăiesc măcinați de invidie constau în consumul inutil de energie, care poate fi canalizată spre obiective pozitive sau utile socialmente”.

„Omul care privește cu respect realizările celorlalți oameni este fericit, mai sănătos și mult mai util din perspectivă socială”.

„Viața este ca un ghem de ață care trebuie să treacă prin urechile acului, dar nu o poate face în această formă, astfel că acest ghem trebuie desfăcut într-un fir întins și cât mai drept”.

„Viaţa poate fi înţeleasă numai privind înapoi, dar trebuie trăită privind înainte” (S. Kierkegaard).

8. Despre relevanța experienței

„Hrănirea zilnică a porcului de către stăpân i-a întărit primului convingerea că omul îi este prieten, însă porcului i se întâmplă ceva neașteptat. Va fi ucis de cel care l-a îngrijit şi hrănit. Morala aceste poveşti este că experiența nu are relevanță în privinţa evenimentelor impredictibile”.

„Experiența este folositoare pentru înţelegerea prezentului, putând fi un sprijin pentru anticiparea viitorului, dar este nerelevantă pentru prognosticarea viitorului nereflectat de trecut, deoarece viitorul fără un corespondent în istorie (nou-nouț) este impredictibil”.

„Drumul vieții ne oferă priveliști frumoase, relaxante, dar cuprinde și obstacole imprevizibile care pot produce accidente cu urmări grave”.

„Uneori, mersul cu mașina vieții este lin, alteori este cu urcușuri și coborâșuri, uneori este drept, alteori este șerpuit, uneori vântul ne bate în spate, alteori vântul ne suflă în față. Pe scurt, viața este un traseu pe care, cel puțin parțial, îl putem alege sau desena noi”.

„Când evenimentele așteptate (probabile) nu se petrec avem de a face cu factorul x, impredictibilul”.

„Viața e o aventură care transcende felul nostru obișnuit de a gândi, iar când murim facem acest lucru nu într-un mod aleatoriu, ci în inevitabila matrice a vieții, plecând dintr-un univers în altul” (teză susținută de R. Lanza).

9. Abordarea prezentului

„Prezentul este viu, trecutul este mort, iar viitorul este nenăscut, deci incert”.

„Trecutul și viitorul nu au realitate proprie. Așa cum Luna nu are lumină proprie și poate doar să reflecte lumina Soarelui, tot așa trecutul și viitorul sunt palide reflexii ale luminii, ale puterii și ale realității prezentului etern” (E. Tolle).

„Prezentul este tot ce veți avea vreodată” (E. Tolle).

„Încruntarea, compulsiunea, supărarea, invidia sau ura sunt sentimente negative generate de mintea umană și trebuie tratate prin folosirea butonului ignore, care trebuie dublată de revenirea la trăirea prezentului”.

„Omul poate fi „antifragil” (termen folosit de N. Taleb) numai dacă trăiește prezentul (clipa) concret și viu, fără să mizeze pe viitorul fad și îndepărtat, care este nesigur sau incert”.

 

 

 

[1] R. Descartes (1596-1650).

[2] B. Pascal (1623-1662),

[3] B. Spinoza (1632-1677).

[4] J. Loke (1632-1704).

[5] G.W. Leibniz (1646-1716).

[6] G. Berkeley (1685-1753).

[7] Acest fenomen interesant a fost surprins de Daniel McNeill (The Face: A History Natural).