All for Joomla All for Webmasters
Splaiul Unirii nr. 152-154, Sect. 4, București

CUGETĂRI ȘI ADAGII DESPRE OM ȘI SOCIETATE

 

Dubito, ergo cogito; cogito, ergo sum” (“cuget, mă îndoiesc; cuget, deci exist” – R. Descartes[1]).

„Dacă ești om cu mine sunt om cu tine” (legea lui Ohm, aplicabilă în societateJ).

„Viața este un joc care se supune următoarei reguli: indiferent de varianta în care hazardul a așezat zarurile în trecutul nostru, la următoarea aruncare acesta le poate potrivi la fel sau le poate aranja în oricare altă variantă dintre cele posibile”.

Orice om cu nivel intelectual mediu – categorie în care se încadrează majoritatea oamenilor – are în zestrea sa biologică de aptitudini, alături de inteligență, principalele calități sau însușiri care îi conferă posibilitatea, cel puţin teoretică, să ajungă pe cel mai înalt nivel social sau profesional”.

Cu cât suntem mai neîndemânatici în relațiile sociale cu atât vom fi mai simpatizați de cei din jur” (efectul pratfall).

O mângăiere a destinului, la un moment cheie al vieții, poate genera o serie de realizări, în timp ce un eșec poate determina, la rândul său, o succesiune de nerealizări”.

Mulțimile sunt extrem de contagioase” (M. de Montaigne).

„Efectul de domino, indiferent că se produce la scara anticipată sau la o scară diferită de cea prezisă, în cele mai multe situații nu se manifestă în configurația prefigurată”.

„Așteptările mari generează performanțe deosebite, în special în cazul tinerilor” (efectul Pygmalyon, cunoscut și ca efectul Rosenthal).

Limitele virtuţii odată depăşite şi încălcate, te afli în calea viciului” (M. de Montaigne).

„Familia și societatea transformă omul dintr-o ființă liberă, curioasă şi creativă într-una închisă într-o cuşcă socio-profesională”.

Societatea se bazează, în bună măsură, pe oameni care gândesc în cutie (casetă sau cuşcă), deoarece foarte multe dintre activitățile umane sunt algoritmice”.

Viața este doar o mișcare a membrelor” (T. Hobbes).

Persoanele cu gândire neconvențională sau atipică sunt adesea marginalizate pentru că sunt considerate ciudate sau chiar nebune. În mod paradoxal, nebunii sau ciudații sunt cei care au contribuit în măsura cea mai mare la progresul omenirii și la cele mai importante descoperiri ale științei și tehnicii”.

„Cu cât numărul opțiunilor crește, cu atât sporește probabilitatea insatisfacției pentru alegerea făcută” (paradoxul opțiunilor).

„Odată cu sporirea limitelor libertății, se va intensifica frica unei alegeri greșite” (variantă a paradoxului opțiunilor)

Atât timp cât oamenii trăiesc fără a exista o putere comună care să-i ţină pe toţi în frâu, ei se află în acea condiţie care se numeşte război al tuturor împotriva tuturor” (T. Hobbes).

Paradigmele societății contemporane pot fi extinse sau schimbate numai de către oameni care fie nu au fost vreodată în cutie, fie au reușit performanța să iasă din aceasta după ce societatea i-a introdus sau poate după ce ei singuri au intrat acolo”.

Cei care sunt nemulţumiţi de monarhie o numesc tiranie, cei care sunt nesatisfăcuţi de aristocraţie o numesc oligarhie; de asemenea, cei care se simt dezolaţi de democraţie o numesc anarhie” (T. Hobbes).

Lumea se schimbă și evoluează prin schimbări întâmplătoare, la fel cum este aleatoriul rezultatelor jocurilor de noroc”.

În afara simțurilor, a gândurilor și a succesiunii acestora, mintea omului nu prezintă nicio altă mișcare (T. Hobbes)”.

Homo homini lupus est (Omul este lup pentru oameni – adagiu aplicabil când se compară oamenii între ei – acesta a fost explicat de T. Hobbes, preluat de la Plaut)”.

Homo sacra res homini” (Omul este zeu pentru om – adagiu aplicabil când se compară oraşele – acesta a fost explicat de T. Hobbes, preluat de la Seneca)

Tristeţea urmată de iubire, de bucurie sau, în general de o cauză oarecare, face ca inima să împingă mult sânge prin artere şi de acolo mulţi vapori spre ochi care se transformă în lacrimi” (R. Descartes).

De unde se nasc erorile? … din faptul că voinţa fiind cu mult mai amplă şi mai întinsă decât intelectul, ea nu se înglobează între aceleaşi limite, ci se extinde şi la lucruri pe care nu le înţelege, care fiindu-i în sine indiferente, o fac să se rătăcească cu extremă uşurinţă, şi alege răul în locul binelui sau falsul pentru adevăr” (R. Descartes).

Omul este doar o trestie, cea mai fragilă din natură, însă este o trestie gânditoare” (B. Pascal[2]).

Dumnezeu este cauza tuturor lucrurilor” (B. Spinoza[3]).

Mintea şi corpul sunt una” (B. Spinoza).

Mi se pare aproape de contradicţie să spunem că există adevăruri imprimate în suflet, pe care acesta nici nu le percepe, nici nu le înţelege” (J. Loke[4]).

Fericirea sau nefericirea oamenilor este în mare parte opera lor” (J. Loke).

Ceea este static şi repetitiv este plictisitor. Ceea ce este dinamic şi întâmplător te zăpăceşte. Între acestea două este arta” (J. Loke).

Fiecare substanţă singulară exprimă în felul său întregul univers (G.W. Leibniz[5])”.

Dacă există corpuri exterioare, nouă ne este imposibil să ajungem vreodată să-o ştim” (G. Berkeley[6]).

Când asistăm la evenimente suntem atrași de un anumit aspect – esențial sau neesențial – și scăpăm, totodată, din atenție alte lucruri, dintre care unele pot fi foarte importante” (efectul de focalizare).

„După haos vine acalmia, așa cum după armonie apare tulburarea sau agitația, pentru că, întotdeauna, după vreme urâtă vine vreme frumoasă, iar după vreme frumoasă vine vreme urâtă”.

 

 

 

[1] R. Descartes (1596-1650).

[2] B. Pascal (1623-1662),

[3] B. Spinoza (1632-1677).

[4] J. Loke (1632-1704).

[5] G.W. Leibniz (1646-1716).

[6] G. Berkeley (1685-1753).

 

Adauga un comentariu