All for Joomla All for Webmasters
Splaiul Unirii nr. 152-154, Sect. 4, București

DE UNDE VENIM ȘI ÎNCOTRO MERGEM?

 

Motto 1: „Istoria a început când oamenii au inventat zeii și se va sfârși când oamenii vor deveni zei” (Y.N. Harari).

Motto 2: „Viața este un drum sub formă de cerc, întrucât apărem din neant și dispărem în același loc”.

Homo sapiens (omul actual), singura specie existentă în prezent din genul hominizilor, are o istorie zbuciumată, care începe cu circa 70.000 de ani în urmă, odată cu așa-numita Revoluție Cognitivă[1]. Alături de această revoluție, despre care se consideră că a dat startul istoriei, în literatura de specialitate sunt menționate încă două, respectiv Revoluția Agricolă (a început cu circa 12.000 de ani în urmă) și Revoluția Științifică (a început cu aproximativ 500 de ani în urmă)[2].

De la începutul istoriei și până în zilele noastre, se consideră că omul a evoluat în mod spectaculos, ajungând de la mersul pe jos, la mersul călare, continuând cu folosirea autovehiculelor și ajungând la călătorii cu navete spațiale. Toate salturile sau schimbările sociale, științifice sau tehnologice sunt apreciate de către cei mai mulți oameni ca fiind progrese ale omenirii.

Totuși, ne întrebăm: Cât de înaltă este sau câte trepte are scara evoluției? Nimeni nu are un răspuns cert la această întrebare, putându-se spune chiar că această întrebare presupune o premisă falsă, deoarece nu există certitudine că suntem în prezența unei scări și, în niciun caz, nu poate spune nimeni câte trepte are această eventuală scară.

Presupunând, însă, că există o scară pe care omul s-a cățărat, apare ca legitimă următoarea întrebare: În prezent, ne aflăm mai sus ori mai jos față de alte momente ale existenței noastre? La această întrebare, foarte probabil, cei mai mulți membri ai speciei noastre vor răspunde că suntem în urcare pe scara evoluției, deoarece majoritatea problemelor grave sau grele ale omenirii sunt ameliorate în mod considerabil în prezent.

Într-adevăr, războaiele au fost substanțial diminuate și a scăzut foarte mult numărul victimelor acestor conflicte, în majoritatea zonelor globului oamenii nu mai mor de foame, mortalitatea infantilă este ținută sub control, speranța de viață a omului s-a dublat față se secolul al XIX-lea, foarte multe boli au fost eradicate ș.a.

Omul contemporan are la îndemână atât de multă putere și atâtea mijloace, încât el poate să orice lucruri mărețe pe care imaginația sa le poate concepe, dar, totodată, poate să distrugă ecosistemele, să schimbe clima, să se autodistrugă și chiar să pulverizeze întreaga Planetă Albastră.

Niecăieri în lume, de la est la vest sau de la sud la nord, în niciun stat nu există o viziune despre viitor, despre cum va arăta lumea în următorii ani sau despre cum ar trebui să fie lumea în viitor. Nu există structuri statale, suprastatale ori extrastatale care să facă previziuni plauzibile despre ceea ce se va întâmpla în următorii ani.

În majoritatea domeniilor sau sectoarelor, lucrurile se petrec foarte haotic, fără modele, tipare sau cadre prestabilite și totul se derulează din ce în ce mai rapid. Care este explicația acestei situații? Ce se petrece, de fapt? Întrebarea este una esențială, astfel că răspunsul are o dificultate proporțională cu greutatea întrebării.

Omul prezentului se află într-un punct al devenirii sale în care crește progresiv numărul celor care îl asimilează cu un procesor biochimic, care funcționează potrivit legilor matematicii, aplicabile procesorilor electronici. Altfel spus, algoritmii biochimici, specifici organismelor umane, se supun acelorași legi matematice cărora li se supun algoritmi electronici.

Analizând cu mare atenție derularea evenimentelor în domeniul informatic, constatăm că, aproape pe neobservate, iese de după cortina istoriei un nou curent de gândire, adică o nouă filozofie sau religie – religia informației, denumită dataism. Dataismul este un termen folosit începând cu 2013[3] pentru a denumi filozofia datelor.

Conform unora dintre susținătorii dataismului, denumit de către Harari religia datelor[4], este doar o chestiune de timp până când algoritmii electronici (inteligența artificială) vor întrece algoritmii umani (biochimici).

Harari susține că, alături de libertatea de expresie, care aparține oamenilor, a apărut o nouă valoare socială – libertatea informației –, care aparține chiar informației, iar nu oamenilor. Acesta scrie: „(…) libertatea informației nu le este oferită oamenilor. Ea este acordată informației. Mai mult decât atât, această valoare nouă ar putea încălca libertatea tradițională de expresie a oamenilor, privilegiind dreptul informațiilor de a circula liber în defavoarea oamenilor de a deține date și de a le restricționa mișcarea[5]”.

Este plauzibil scenariul ca viitorul nu prea îndepărtat să pună la dispoziția omului tot mai multe dintre informațiile existente, putând fi atins chiar apogeul, respectiv când acesta va avea acces la orice informație [la Internetul-Tuturor-Lucrurilor (expresie folosită de Harari)].

Închei citându-l pe Harari, care spune următoarele: „(…) odată ce noi, oamenii, ne vom pierde importanța funcțională pentru rețea (aceasta fiind preluată de inteligența artificială – n.n.), vom descoperi până la urmă că nu suntem apogeul creației. Etaloanele pe care noi înșine le-am păstrat cu sfințenie ne vor condamna să ne alăturăm mamuților și delfinilor chinezești, fiind dați cu totul uitării. Privind în urmă, omenirea se va dovedi a fi fost doar o undă în fluxul cosmic de date”[6].

 

 

[1] Potrivit lui Y.N. Harari, Revoluția Cognitivă a avut loc acum circa 70.000 (în lucrarea Sapiens, Ed. Polirom, 2017, p. 13).

[2] Y.N. Harari, op. cit., p. 13.

[3] Prima dată folosit de David Brooks în New York Times în 2013 (https://www.nytimes.com/2013/02/05/ opinion/brooks-the-philosophy-of-data.html).

[4] Pentru expresia religia datelor, a se vedea Y.N. Harari, Homo deus, Ed. Publica, 2018, p. 321.

[5] Y.N. Harari, op. cit., p. 333.

[6] Idem, p. 344.

Adauga un comentariu