UNDE DAI ȘI UNDE CRAPĂ

Motto 1: „Uneori, oamenii își propun anumite obiective și le ating, iar alteori le ratează, producându-se, însă, rezultate nedorite sau neprevăzute”.

Motto 2: „Cine sapă groapa altuia, cade în ea”.

Proverbul unde dai și unde crapă este susceptibil de multe accepțiuni, dar toată lumea este de acord că acesta este valabil în acele situații în care obiectivele urmărite sau rezultatele așteptate nu se produc, survenind însă alte consecințe neurmărite sau neașteptate.

O poveste care pune în lumină acest aforism este ce cunoscut sub denumirea efectul fluturelui[1]. Conform acestui efect, dacă un fluture își mișcă aripile într-un anumit loc, această mișcare a sa poate determina schimbări atmosferice semnificative în altă parte a globului, astfel că după o săptămână sau un anumit număr de zile este posibilă apariția unui fenomen natural (toranadă, uragan etc.) sau este determinată împiedicarea apariției unui asemenea fenomen. Altfel spus, fulturele își mișcă aripile într-un loc al planetei, iar modificările atmosferice survin în altă zonă a globului.

Din perspectivă fizică, se consideră că efectul produs de aripile unui fluture este un neglijabil, deoarece mișcările aripilor unei asemenea insecte sunt la coada listei cauzelor care produc fenomene naturale extreme. Mai mult, se apreciază că astfel de mișcări nu pot genera fenomene noi, ci pot doar schimba condițiile de loc, timp și intensitate ale fenomenelor care oricum s-ar fi produs, dar în alte condiții.

Fără a exagera în privința efectului flutrurelui, menționăm faptul că acesta nu este, totuși, o chestiune care să fie tratată cu indiferență. Să luăm exemplul unei avalanșe, care se formeează uneori prin rostogolirea de pe crestele munților spre vale a unor cantități de zăpadă nesemnificative, cel puțin la început, dar care își sporesc mărimea și greutatea progresiv, pe măsură ce coboară preluând din straturile de zăpadă peste care trec. Așadar, într-o exprimare care nu trebuie considerată metaforică, putem afirma că o avalanșă poate fi produsă și de un simplu bulgăre de zăpadă.

Proverbul unde dai și unde crapă este valabil în acele cazuri în care:

• Organizezi un eveniment cu obiective frumoase, generoase sau altruiste, dar efectele sunt un fiasco;
• Vrei să faci un gest nobil, dar destinatarul acestuia îl consideră ignobil;
• Intervii într-o dispută pentru a o aplana și te trezești că cei aflați în conflict se coalizează și iscă un conflict cu tine;
• Transmiți mesaje de condoleanțe, de încurajare sau de îmbărbătare unor persoane aflate în situații grele sau delicate și primești replici care te fac să îți pară rău că ai făcut acele gesturi ș.a.

Iată o scurtă poveste. Cineva, alertat de faptul că un copil agoniza în apa unui lac strigând după ajutor și, văzând că, deși erau mai mulți oameni de față, niciunul nu s-a încumentat să-l ajute, deoarece apa era foarte rece, aproape înghețată. Constatând această situație, respectiv că ceilalți care priveau nu sar în ajutorul copilului, omul nostru, fiind hotărât să-și asume riscul intrării în apa rece, a sărit în lac pentru al-l salva pe copil, dar atunci când a sărit, din dorința de a ajunge cât mai aproape de victimă, a plonjat lovindu-o cu piciorul în cap. În urma loviturii, victima a leșinat și a început să înghită apă, timp în care salvatorul s-a pierdut cu firea pentru câteva momente, fiind derutat de ceea ce s-a întâmplat, acesta nefiind un bun înotător. Până a realizat ce se întâmplă, copilul aflat în apa rece a făcut stop respirator și, deși a fost adus la țărm, încercându-se de mai multe ori resuscitarea sa, nu a putut fi salvat.

Proverbul unde dai și unde crapă ne învață multe lucruri, dar mai ales pe acela că trebuie să fim prudenți atunci când dorim să întreprindem activități cu risc mare, deoarece este posibil să facem un rău și mai mare. Spre exemplu, un sfat dat cu bună credință nu produce întotdeauna efectul pozitiv scontat, ci uneori poate avea consecințe negative, dacă este urmat. Aici este potrivit aforismul: Și drumul spre iad este pavat cu bune intenții!

Același proverb ne învață faptul că, dacă acționăm cu prudență în viață, având conștiința împăcată, nu trebuie să fim inhibați de ratarea unor obiective anterioare, deoarece nu s-au realizat ori nu au avut configurația pe care noi am urmărit-o.

O altă morală a acestui proverb este aceea că a face lucruri pozitive nu trebuie să fie un scop în sine. Faptele bune nu trebuie făcute cu orice preț, ci numai dacă ele sunt în folosul celor vizați. Un banc explică foarte bine acest lucru. În fața unei comisii de individualizare a regimului de executare a pedepsei, care are competența de a propune liberarea condiționată, se prezintă un deținut care este întrebat ce faptă bună a făcut în permisia pe care a primit-o recent. Răspunsul acestuia a fost că a ajutat o persoană foarte bătrână să urce în tramvai. Celui de-al doilea deținut, care s-a prezentat în fața comisiei, îi este adresată aceeași întrebare, iar răspunsul este similar. Celui de-al treilea deținut îi este adresată, de asemenea, aceeași întrebare și acesta răspunde la fel, moment în care unul dintre membrii comisiei excalmă: Să nu spui că tu și celilați doi ați ajutat aceeași persoană în vârstă să urce în tramvai? La care acesta răspunde senin: Ba da, întrucât nu voia să urce în tramvai.

[1] Părintele teoriei bazate pe efectul fluturelui este Edward Norton Lorenz (n.1917 – d.2008). Acesta a elaborat modele matematice menite să explice mișcarea aerului atmosferic.