INVIDIA ȘI ADMIRAȚIA

Motto 1: „Spicele goale îşi îndreaptă capetele spre cer trufaşe, în timp ce spicele pline se apleacă spre pământ, muma lor” (Leonardo da Vinci).

Motto 2: „Să moară și capra vecinului” (maximă populară)

Invidia este sentimentul trăit de omul care râvnește la calitățile, reușita sau bunăstarea altuia. Cu alte cuvinte, invidia este starea pihică a omului care suferă un disconfort produs de situația materială, socială, familială sau profesională a altuia. Invidia poate fi un sentiment singular sau poate fi alăturată altor sentimente, precum ura, dușmănia, gelozia, ranchiuna etc.

Admirația este opusul invidiei. Admirația este un sentiment de prețuire, de stimă sau considerație față de oamenii care au anumite realizări sau calități. Admirația are o semnificație apropiată de condescendență, dar spre deosebire de aceasta, admirația se bazează pe sinceritate, în timp ce condescendența poate să fie sinceră sau mincinoasă. Omul condescendent este amabil, respectuos sau plin de considerație față de o anumită persoană, dar nu întodeauna este frac sau neprefăcut.

Prin comparație cu admirația, care este un sentiment (emoție) pozitiv și nobil, invidia este un sentiment negativ și ignobil (precar). Un om care trăiește puternic emoția invidiei, în primul rând, își produce singur o suferință psihică și, în al doilea rând, este un element rău și periculos pentru societate, în general.

Efectele emoțiilor negative asupra organismului uman sunt recunoscute și descrise în literatura de specialitate medicală. În acest sens, îl citez pe Prof. Dumitru Constantin Dulcan, care arată că: „Stresul în organism are efect asupra a trei elemente structurale esenţiale: neuronul, ADN-ul, adică substratul genetic al organismului, şi sistemul imunitar (…) un stres, o furie, o mânie de cinci minute poate să blocheze celulele sistemului imunitar aproape până la cinci-şase ore”[1].

Consecințele sociale ale celor care gândesc și trăiesc mânați de invidie sunt, de asemenea, importante. Dintr-un punct de vedere, efectele sociale constau în consumul inutil de energie, care putea fi canalizată spre obiective pozitive sau utile socialmente, iar dintr-un alt unghi, oamenii cu o astfel de conduită socială sunt, uneori, imitați de către alți membrii ai colectivității din care fac parte.

În schimb, admirația este generatoare de efecte pozitive, diametral opuse celor produse de josnica invidie. Într-adevăr, omul care privește cu respect sau considerație realizările celorlalți oameni este fericit, mai sănătos (are neuronii intacți și sistemul imunitar funcțional) și mult mai util din perspectivă socială (va prelua modelul pozitiv și îl va propaga, la rândul său, în peisajul social).

Morala celor de mai sus ar fi: Mai bine ai admirație, decât invidie!

[1] http://adevarul.ro/locale/turnu-severin/dumitru-constantin-dulcan-neurolog-orice-gand-negativ-rau-noua-universului-stresul-paralizeze-sistemul-imunitar-1_558ce7826471c92e0699a31a/index.html