RULETA RUSEASCĂ, ZARURILE ȘI VIAȚA
Motto 1: Dacă viața este ca un joc de zaruri, nu uita că tu le arunci, iar dacă este ca o ruletă rusească, mai bine nu participa la joc.
Motto 2: Cezar a aruncat de multe ori zarurile și a câștigat, cu excepția ultimei aruncări, când a pierdut totul, fără a conta câtuși de puțin succesele anterioare.
Ruleta rusească este un joc, în cadrul căruia participanții își pun realmente viața în pericol. Pe scurt, jucătorii agreează ca butoiașul unui revolver, în care se află doar un cartuș, să fie rotit la întâmplare, astfel încât să nu se cunoască poziția de oprire a cartușului. Nimeni nu știe dacă acesta este sau nu oprit pe linia tevii. Apoi, primul jucător stabilit va lipi țeava revolverului de tâmpla proprie și va apăsa pe trăgaci, putând avea noroc sau ghinion. În caz ghinion, jocul se termină. Dacă primul participant a avut nororc, jocul continuă cu următorul, până când unul dintre ei va avea ghinionul să declanșeze expulzia glonțului letal. Există diverse variațiuni ale acestui joc, prin care competitorii își asumă riscul pierderii vieții[1].
Spre deosebire de ruleta rusească, jocul de zaruri, foarte practicat în cazinouri, nu pune pielea participantului în joc, ci doar banii săi. Când un jucător aruncă zarurile, acestea se pot întoarce în 36 de combinații, iar totalul valorilor este între 2 și 12.
În timp ce, în ceea ce privește ruleta rusească, orice încercare nouă crește riscul letal, în cazul jocului de zaruri riscul de pierdere și șansa de câștig se mențin de fiecare dată la aceleași cote procentuale.
Între cele două jocuri – ruleta rusească și jocul de zaruri – există asemănarea că, în cazul ambelor, hazardul are un rol esențial. Cei norocoși, câștigă (banii pariați sau viața), iar ghinioniștii pierd (banii puși rămășag ori viața).
La fel ca în cazul diferitelor jocuri care implică alea (risc, hazard), viața de zi cu zi ne scoate în față, deseori, situații în care există riscuri, fie că discutăm despre deciziile privind relațiile profesionale sau personale, fie că vorbim despre diferite comportamente pe care ni le asumăm zilnic. Spre exemplu, suntem în prezența riscului atunci când intrăm într-o relație de afaceri sau personală, când achiziționăm ori vindem bunuri, când facem investiții, când participăm la întreceri sportive, când călătorim etc.
În fapt, orice act de conduită potențial periculos este susceptibil să fie comparat cu ruleta rusească ori cu jocul de zaruri, după caz.
În cazurile în care, cu fiecare nouă repetare, riscul comportamentului nostru crește suntem în prezența unui risc similar cu cel al ruletei rusești, iar în situațiile în care reluarea conduitei nu schimbă gradul riscului, discutăm despre un risc similar cu cel al jocului de zaruri.
În prima categorie de comportamente (ergodice), riscul crește cu fiecare nouă reluare a activității potențial periculoase, ceea ce face nerecomandabilă repetarea acesteia.
În a doua categorie de comportamente (nonergodice), riscul rămâne constant, indiferent de numărul încercărilor noi.
Morala celor de mai sus ar fi: În viață poți juca din când în când la zaruri, dacă îți permiți să pierzi, dar nu juca la ruleta rusească, în special dacă ai mai încercat!
[1] Se spune că jocul ar fi fost practicat de soldații ruși în Primul Război Mondial. De obicei, ruleta rusească se joaca în doi. În prezent, ruleta rusească este întâlnită în anumite medii infracţionale, medii exclusiviste, zone de război etc.