SUNTEM SUMA RELAȚIILOR NOASTRE

Personalitatea fiecărui om este un complex de elemente (temperament, caracter, aptitudini speciale și inteligență), care sunt configurate în chip unic de factori genetici, de mediu și sociali.

În proporție mai mare sau mai mică, fiecare individ uman se naște cu un set limitat de caractere oferite de Mama Natură în procesul concepției, la care se adaugă un umăr variabil de trăsături rezultate ca urmare a interacțiunilor cu ceilalți și cu factorii de mediu, acumulate pe tot parcursul vieții.

Cu alte cuvinte, pe lângă zestrea biologică, dobândită de la antecesorii noștrii, care este nemodificată artificial (deocamdată), o altă avere spirituală esențială este cea câștigată în urma relațiilor sociale pe care le întreținem. Legăturile sociale puternice adaugă elemente noi valoroase în patrimoniul spiritual al fiecărui om.

Interacțiunea clasică, respectiv de tipul față în față, este cea mai benefică pentru îmbogățirea spirituală, în special, pentru cei aflați în procesul educativ (preșcolari, școlari, infractori, studenți etc.). Avantajele contactului de tip tradițional sunt evidente, mai ales dacă ne gândim că acesta este susceptibil să transmită informații prin toate modalitățile de comunicare-receptare (citit, scris, vorbire liberă, gestică).

Și Internetul, noile tehnologii sau bibliotecile clasice sunt apte să transmită informații necesare și utile ființelor umane, dar acestea au anumite limite pe care, deocamndată, societatea nu le-a depășit. Este evident că informațiile transmise prin modalități care exclud interacțiunea umană sunt asimilate relativ ușor și pot fi folosite de către oameni cu succes în viața de zi cu zi, dar nu au calitatea celor comunicate în manieră clasică, prin intermediul educatorilor, meditatorilor, profesorilor etc.

Un proverb asiatic spune: Degeaba citești 100 sau chiar 1000 de cărți dacă nu stai măcar o oră de vorbă cu un profesor!

Este dovedit științific faptul că atunci când interacționăm cu alții (membri de familie, profesori, prieteni, meditatori etc.), organismul nostru scretă diferite substanțe, care produc mutații în organism, iar experiențele avute rămân întipărite în creier.

Relaționarea cu semenii noștri este foarte importantă, deoarece atunci când intrăm în contact unii cu alții creierele noastre se conectează și transmit emoții, care pot detemina efecte pozitive sau negative. Cu alte cuvinte, suntem influențați de către cei din jurul nostru și, totodată, producem, la rândul nostru, un oarecare impact asupra lor.

Într-o altă ordine de idei, emoțiile, la fel ca faptele noastre, sunt molipsitoare. O emoție – pozitivă sau negativă – are efect contagios, influențând, într-o măsură mai mică sau mai mare, comportamentele celor cu care interacționăm.

Cercetătorii care studiază fenomenul inteligenței sociale[1] susțin teza conform căreia în situațiile în care oamenii intră în legături sociale cu alții creierele celor aflați în relație pun în funcțiune un sistem de circuite destinat vieții sociale, astfel că din această perspectivă putem discuta despre creierul social[2].

În concluzie, într-o anumită măsură, care este diferită de la un individ la altul, omul este suma relațiilor sale.

[1] A se vedea, de pildă, D. Goleman, Inteligența socială, Ed. Curtea Veche, 2018.

[2] D. Goleman, op. cit., p. 120.