TINERII PIERDE-VARĂ! UN ADEVĂRAT FENOMEN SOCIAL ÎN ROMÂNIA
Motto: “Nu întreba ce poate face ţara pentru tine, ci întreabă ce poţi face tu pentru ea”. (Khalil Gibran)
Azi am vizionat un material video, realizat de Protv, cu titlul: 25% din tinerii din România nu muncesc și nici nu studiază[1]! Potrivit acestui reportaj, anul trecut, statisticile arătau că peste 440 de mii de tineri români erau în această situaţie. Din același material mai aflăm că ţara noastră a depășit deja Grecia sau Bulgaria la acest capitol, doar italienii au mai mulţi tineri sub 24 de ani care nu au un loc de muncă[2].
Reportajul m-a șocat realmente, m-a întristat, m-a pus pe gânduri și apoi am spus că trebuie să fac ceva. Am început cu ceea ce îmi era la îndemână să fac imediat. Am scris acest material. Dar mi-am propus să nu mă opresc aici.
Lăsând la o parte ușoara exagerare, tipic jurnalistică (spre exemplu, potrivit Eurostat procentul nu era de 25%, ci de 23,6%), materialul despre care vorbim este unul tulburător și care generează implacabil întrebarea: Cum s-a ajuns într-o astfel de situație?
Da! Cum este posibil ca în România secolului XXI ca aproximativ un sfert dintre tinerii între 20-24 de ani să nu preseteze o activitate lucrativă, fizică sau intelectuală, care să le asigure anumite venituri[3]?
Nu discutăm despre cazuri izolate, ci despre un adevărat fenomen social, care nu este unul nou, dar se pare că, în prezent, are o dezvoltare fără precedent. Specialiștii numesc acest fenomen prin acronimul NEET („Not in Education, Employment, or Training”). NEET este prezent pe tot globul.
Care sunt cauzele acestui fenomen social în România? Cauzele unui atare fenomen sunt multiple, dar una mi se pare de departe foarte importantă – EDUCAȚIA PRECARĂ.
Vina pentru EDUCAȚIA PRECARĂ este atât a familiei, dacă aceasta (familia) există, cât și a Școlii (mai larg spus, a statului). Dacă familia, ÎN CEI ȘAPTE ANI DE ACASĂ, nu-l învață pe copil ce înseamă să fie OM (ființă cu privilegii, dar și cu responsabilități), iar apoi, la grădiniță, la școala generală sau la liceu, copilul nu primește educația corespunzătoare sunt îndeplinite condițiile favorabile apariției fenomenului tinerilor care nu fac nimic socialmente util.
Spus pe șleau este vorba despre TINERII PIERDE-VARĂ! Păcat de toate oportunitățile oferite de acest plai numit România și de contextul istoric european în care trăim. Sunt multe de spus în legătură cu acest subiect. Cred că fiecare dintre noi trebuie să facă câte ceva în această direcție, altfel suntem și noi vinovați din punct de vedere moral.
Pe scurt, fără a generaliza, constatăm că în cei șapte ani de acasă ai unor tineri, dintre cei despre care discutăm, nici familia nu s-a ocupat în mod sănătos de ei și nici sistemul de educație nu a reușit să-i învețe ce înseamnă să fie OAMENI, adică să facă ceva util în viață atât pentru ei, cât și pentru generațiile următoare.
Este o realitate tristă și dureroasă, care poate fi îndreptată, dar nu prin vorbe, ci prin investiții, în primul rând, în educația copiilor minori (prin sprijinirea familiei, grădinițe cu educatori buni, gimnaziu și licee cu dascăli ce au vocație).
Când minorul ajunge major este prea târziu. Un copil needucat sau educat necorespunzător, când devine adult, este o povară pentru societate, deoarece statul va trebui să se ocupe de efectele carențelor educației acestuia (venit minim, programe de integrare socială, combaterea faptelor antisociale s.a.).
Cred că fiecare dintre noi trebuie să facă câte ceva în această direcție, altfel suntem toți vinovați din punct de vedere moral.
[1] http://stirileprotv.ro/stiri/financiar/unul-din-4-tineri-romani-nu-muncec-te-1200-nu-merita-daca-fumezi-c-i-bei-suc.html
[2] Pentru statisticile Eurostat, se vedea http://ec.europa.eu/eurostat/web/products-eurostat-news/-/EDN-20170811-1?inheritRedirect=true&redirect=%2Feurostat%2F
[3] Poate fi considerată activitate lucrativă și administrarea unei averi dobândite prin succesiune sau donație.
