All for Joomla All for Webmasters
Splaiul Unirii nr. 152-154, Sect. 4, București

AFORISME ȘI CUGETĂRI DESPRE EFECTUL DE TURMĂ ȘI IMAGINEA PUBLICĂ

„În grupurile sociale cu scopuri licite pot exista atât oi albe, cât și oi negre, după cum și în grupurile sociale cu scopuri ilicite pot fi întâlnite ambele categorii de membri; ceea ce diferă însă este proporția, care în primul caz este în favoarea oilor albe, iar în al doilea este în avantajul oilor negre”.

„Orice om are dreptul să meargă pe traseul turmei sale, dar nivelul său social foarte probabil va fi unul similar cu cel mediu al grupului din care face parte. Uneori, un membru de excepție al unei organizații poate, prin calitățile sale excepționale, să crească valoarea și prestigiul grupului său”.

„De regulă, dacă organizația este una valoroasă, atunci nivelul membrilor și, implicit, al oilor albe din cadrul acesteia va fi unul ridicat. Așadar, contează cu cine te asociezi, fiind potrivit proverbul: „Spune-mi cu cine te însoțești și-ți voi spune cine ești”.

„(Nu) haina îl face om”.

„Am lucrat 20 de ani pentru imagine, iar acum lucrează imaginea pentru mine (N. Mihalkov , 1997, București)”.

„Dacă ai un sceptru, nu înseamnă că ești rege”.

„Eticheta publică aplicată la un moment dat îl poate urmări pe un om toată viața. Sigur, dacă imaginea publică, generată prin intermediul efectului de halou, este una pozitivă, persoana beneficiară a acestei imagini va fi mulțumită. Ceilalți sunt însă victimele mirajului de halou, care este o iluzie generată de extinderea percepțiilor privitoare la caracteristicile celor din jur asupra altor trăsături ale acestora”.

„Verificarea tuturor datelor și împrejurărilor relevante, pentru a ne forma o convingere sau un punct de vedere, este o cerință sine qua non a cărei respectare ne ferește de surprize neplăcute ori de consecințe nedorite, pe care, cu atenția corespunzătoare, le puteam evita”.

„Morala sabiei lui Damocles pleacă de la realitatea că, în orice societate sau organizație, mai veche ori mai nouă, mai mare sau mai mică, oamenii vor să ajungă în poziții cât mai importante, chiar de conducători sau lideri. Dar celor ahtiați după poziții sociale importante le scapă din vedere sau, dacă nu le scapă, pur și simplu ignoră aspectul esențial, respectiv că trebuie să existe o responsabilitate care este proporțională cu nivelul funcției sau poziției ocupate”.

„Adevărații conducători, magistrați sau demnitari care, la un moment dat, dețin puterea simt că au în permanență deasupra capului sabia lui Damocles, adică au presiunea responsabilității sociale asociate funcției pe care o ocupă. Aici sunt avuți în vedere liderii sau decidenții care se ridică la înălțimea demnității publice, iar nu impostorii ori parveniții în funcții cu responsabilități, care cel mai probabil nu au niciun stres pentru că nu au corecta reprezentare a rolului social pe care ar trebui să-l aibă cei care dețin puterea într-un domeniu”.

„Mesajul pe care Dionisos (regele care l-a lăsat pe Damocles să stea pe tron în locul lui) a vrut și a reușit să-l transmită este că oamenii de stat autentici trăiesc o stare constantă de neliniște, produsă de riscurile și responsabilitatea asociate activității importante desfășurate”.

„Nesigur doarme capul ce poartă o coroană” (Shakespeare, în Henric al IV-lea).

Formula mea pentru ceea ce este măreț în oameni este amor fati (iubirea destinului – n.a.): să nu vrei să ai nimic altfel, nici înaintea ta, nici în urma ta, nici în întreaga veșnicie. Nu numai să știi să suporți ceea ce este necesar, și cu atât mai puțin să-l ascunzi – orice idealism este ipocrizia în fața necesității –, ci să-l iubești” (F. Nietzsche, Ecce homo).

„N. Taleb demonstrează că improbabilul, imprevizibilul și nesiguranța sunt utile, dezirabile și chiar necesare, pentru că optimizează orice sistem. Spre exemplu, organismul uman are de câștigat dacă este supus ocazional la stres și tensiune”.

„Antifragilitatea este calitatea ce crește robustețea oamenilor care fac față evenimentelor impredictibile sau improbabile”.

„Zâmbetul aduce soarele pe fața celui care-l exprimă și răspândește lumină contagioasă în jur, iar cei contaminați se vor relaxa și vor propaga la rândul lor lumina către alți receptori”.

„Zâmbește, mâine va fi mai rău” (Murphy).

„Un fenomen interesant a fost surprins de Daniel McNeill (The Face: A History Natural), care a remarcat faptul că judecătorii îi găsesc în mod egal vinovați atât pe cei care zâmbesc, cât și pe ceilalți, dar aplică pedepse mai blânde celor care zâmbesc. Acest fenomen este denumit prin sintagma efectul indulgenței față de zâmbete”.

„Zâmbetul autentic produce, pe lângă efectul indulgenței, încă cel puțin două efecte, respectiv: efectul de contagiune și efectul de relaxare”.

Adauga un comentariu