DISTANȚA DE LA SUBLIM LA RIDICOL
Motto: „De la sublim la ridicol nu este decât un pas”. (Napoleon Bonaparte)
Sublimul semnifică desăvârșirea sau echivalează cu cel mai înalt loc ocupat de un lucru (ceva) în ierarhia valorilor. Când spunem despre un lucru că este sublim ne gândim că este foarte frumos, grandios, extraordinar sau minunat.
Sublimul este acel ceva care depășește orice altă unitate de măsură a simţurilor noastre, fiind echivalentul limitei maxime ce poate fi concepută (maximum maximorum). Din punct de vedere axiologic, putem spune că sublimul este absolutul lucrurilor.
Ridicolul este un adjectiv cu accepțiune antonimică față de cea a adjectivului sublim. Ridicol înseamnă banal, derizoriu sau lipsit de relevanță.
Pentru constatarea sublimului nu trebuie să folosești telescopul, iar pentru observarea ridicolului nu este necesară utilizarea microscopului, întrucât atât primul, cât și cel de-al doilea sunt sesizabile direct simțurilor sau sunt vizibile cu ochiul liber.
Observând în chip firesc lumea, atuunci când avem în vedere sublimul, se poate afirma că nu există ceva superior calitativ, mai mare sau mai valoros decât sublimul, deoarece acesta este chiar absolutul. Atunci când analizăm absolutul nu avem în vedere lucrurile sau obiectele la care acesta se referă, ci starea intelectuală (spirituală, sufletească) a celui care le contemplă, determinată de reprezentarea pe care acesta o are asupra a ceea ce el constată.
Între sublim și ridicol există o zonă neutră, în care intră lucrurile care nu pot fi considerate că aparțin uneia sau alteia dintre categorii.
După înfrângerea suferită în urma bătăliei de la Berezena, Napoleon Bonaparte a spus: „De la sublim la ridicol nu este decât un pas”[1]. Lecția primită de împărat a fost una foarte umilitoare, gradul umilinței fiind invers proporțioanal cu situația în care se afla acesta cu ceva timp înainte de înfrângerea de la Berezena. Nu cu mult timp înainte de acest deznodământ, extrem de dezonorant, împăratul francez se afla pe cele mai înalte culmi ale gloriei, ajungând, la acel moment, personajul numărul unu din lume, asigurându-și definitiv locul printre figurile proeminente ale istoriei.
A venit, însă, vremea ca soclul glorios imperial să se prăbușească și eroul să devină, din sublimul împărat, ridicolul muritor de rând. Aceasta este semnificația pe care, însuși, Napoleon Bonaparte a atribuit-o situației dezastruoase în care el a ajuns după înfrângerea de la Berezena.
Încerâcând o analogie cu domeniul artei (mutatis mutandis), putem spune că distanța de la sublim la ridicol este similară cu cea existentă între opera de artă și kitsch[2]. Opera de artă generează emoție, plăcere sau alte sentimente, uneori diferite, în mintea celor care o privesc, o examinează sau o admiră. Opera de artă respectă regulile estetice și, prin formele sale de expresie, are aptitudinea să genereze trăiri autentice deosebite celor care o examinează, privesc sau observă, în timp ce kitsch-ul se abate de la regulile estetice și, cu excepția emoțiilor trăite probabil de către profani, acesta nu produce, de regulă, astfel de sentimente sau trăiri. Prin urmare kitsch-ul, seamănă într-o oareceare măsură cu ridicolul.
Ridicolul poate începe chiar acolo unde încetează desăvârșirea unui lucru. Din locul cel mai de sus al scării ierarhiei valorilor, dacă nu este pregătită o coborâre lină, atunci în mod sigur va avea loc o prăbușire directă în sfera ridicolului.
Istoria politică, militară sau a artelor relevă multe astfel de cazuri. Un exemplu din domeniul politic este cel a lui Nixon, care după o perioadă de grandoare a sfârșit în umilință. Un astfel de exemplu din domeniul militar este cel al armatei germane, în timpul celor două războaie mondiale, care după multe succese răsunătoare a fost înfrântă fără drept de apel. Din domeniul artelor un exemplu ce poate fi dat este cel al actorului Laurence Olivier, un monstru sacru al cinematografiei, care a câștigat trei premii Oscar, dar a fost gratulat și cu două Zmeure de Aur.
La exemplele de mai sus pot fi adăugate foarte multe altele.
Așadar, singura modalitate în care poate fi salvată căderea dezastruoasă, din ipostaze sublime în situații ridicole, este aceea a acceptării și pregătirii momentului decăderii. Grandoarea generată de sublim este permanentă numai în mod excepțional, fiind aproape întotdeauna temporară și, uneori, având o durată relativ scurtă, după care apare, mai mult sau mai puțin intempestiv, decăderea.
[1] Bătălia de la Berezina a avut loc între 26 – 28 noiembrie 1812, în timpul retragerii lui Napoleon Bonaparte din Rusia. În urma acesteia, armata împăratului francez a suferit o înfrângere umilitoare, rămânând cu un efectiv de aproximativ 50.000 de soldați (plus 40.000 de însoțitori) din totalul de circa 500.000 de soldați.
[2] Kitsch-ul se manifestă în toate domeniile artei (arhitectura, pictura, sculptura, literatura, muzica, fotografia, filmul, designul). Kitsch-ul este operă fără paternitate și este prezent, în doze neesențiale, în multe opere de artă, întrucât autorul face, uneori, compromisul de a fi pe plac admiratorului sau destinatarului operei.
